duminică, 7 februarie 2016

Lupta de clasă (despre diferența dintre slugi și slujitori)



„Oamenii care pot mînca alți oameni sunt cei mai norocoși oameni din lume”
Kurt Vonnegut, Hocus Pocus

1. Îmi imaginez că un om normal nu s-ar gîndi că face parte din vreo clasă specială, alta decît cea a mamiferelor, să spunem. Sau, dacă dorim să fim ceva mai preciși, putem vorbi despre clasa primatelor. Ba chiar și despre clasa I-a C. Ceea ce înseamnă că și părinții pot fi încadrați în niște clase suplimentare. De pildă, în clasa părinților elevilor din a-I-a C.
1.1. Dar acestea din urmă sunt niște clase destul de instabile. Nici nu știi cînd ai trecut în a doua.
2. Există însă și un alt fel de oameni, care au inventat niște clase ciudate. Sunt și mult mai stabile. De pildă, clasa conducătoare. Sau clasa slugilor. Dacă nu ar exista ultima, nu ar exista nici prima. Stăpînii de astăzi nu sunt altceva decît slugile de ieri. Dar pentru că în ranița oricărei slugi există deja cravașa stăpînului, după cum în orice stăpîn există reflexul spatelui îndoit al slugii, nu se poate vorbi în mod separat despre stăpîni și slugi. Stăpînul sau sluga nu reprezintă decît ipostaze imperfecte ale unei singure clase, cea a stăpînoslugilor.
3. Ești slugă nu pentru că vrei să slugărești, ci pentru că vrei să stăpînești. Doar sluga se simte liberă stăpînind. Adevăratul stăpîn se simte liber doar slujind.
3.1. Sluga îi slugărește întotdeauna pe cei mai mari decît ea, pe stăpîni. Slujirea, în schimb, se face întotdeauna în raport cu cei mai mici decît cel care slujește.
3.2. Sluga știe că nu poate ajunge stăpîn decît slugărindu-i pe cei care se cred stăpîni.
3.3. Sluga devine obraznică atunci cînd „se ajunge”, devenind stăpînă, sau cînd fostul stăpîn a decăzut. Sigur, atunci cînd Băsescu l-a numit pe Regele Mihai sluga rușilor, nu a făcut altceva decît să întrebuințeze limbajul slugărelii, limbaj care îi este străin Regelui Mihai. Regii legitimi, la fel ca toți ceilalți oameni liberi, vorbesc în limbajul slujirii și de aceea nu pot fi stăpîni.
3.3.1. Încercarea unei slugi de a ofensa un om liber este pe cît de previzibilă, pe atît de neinteligibilă pentru oamenii liberi în genere, nu doar pentru ținta ofensei. Tot atît de previzibilă și de neinteligibilă pe cît a fost, ulterior, încercarea celorlalte slugi de a motiva gestul ofensatorului. Actul de motivare reprezenta un pas important de depășire a condiției de slugă în vederea dobîndirii celei de stăpîn.
3.4. Prin numirea unui slujitor drept „slugă” nu s-a încercat altceva decît desființarea ordinii slujirii.
4. Ce înseamnă cuvîntul „libertate” pentru o slugă? Nimic. Libertatea, și orice alt cuvînt, nu înseamnă nimic pentru stăpînoslugi. Pentru ei, cuvintele nu înseamnă ceva decît în măsura în care folosesc la ceva. Pentru ei, cuvintele nu sunt bune decît pentru un singur lucru: pentru dobîndirea statutului de slugă.
4.1. În ordinea slujirii nu există slugi. „Sluga” există doar în ordinea slugărelii, unde reprezintă un titlu de noblețe. De fapt, acesta este și singurul.
4.1.1. Singurul lucru care înseamnă ceva în ordinea slugărelii este sluga. Sluga este mai importantă decît stăpînul, fiindcă în absența conștiinței de slugă, stăpînul nu ar fi cu putință.
4.1.2. În clasa stăpînoslugilor fiecare rămîne sluga cuiva. Unul dintre beneficiile acestei clase este că nu există vreo slugă atît de neînsemnată încît să nu fie stăpînul cuiva, și nici stăpîn atît de mare încît să nu fie sluga cuiva.
4.2. Slujitorul este cu atît mai mare cu cît slujește mai mult. Sluga este cu atît mai mare cu cît este slugărită mai mult.
4.2.1. Slujitorul îi privește pe toți ca pe domni. De aceea, în ordinea slujirii, toți sunt liberi. Sluga îi privești pe toți ca pe slugi. De aceea, în ordinea slugărelii libertatea nu este cu putință.
5. Sluga nu-i privește doar pe toți ca pe slugi, ci și totul: pămîntul, natura, universul tot ce există este slugă. Dumnezeu nu este și el decît o slugă.
5.1. Scopul slugilor nu este să devină stăpîni, ci să transforme lumea într-o lume de slugi.
6. Singurul motiv pentru care ar dori să facă lucrul acesta este, presupun, că oamenii din afara clasei stăpînoslugilor nu vor să conceapă că s-ar putea mănînca între ei.
6.1. Ghinion!