Unii profesori merg pe jos. Dar alții au jeep-uri. Aceste extreme m-au ajutat să înțeleg de ce nu am devenit profesor, deși mi-am dorit asta atît
de mult.
În primul rînd, pentru că am fost leneș. Deși îmi place să merg pe jos.
În al doilea rînd, pentru că nu mi-am dorit niciodată un jeep. Deși îmi place să ajung mai repede la destinație.
În al treilea rînd, pentru că, în tot acest timp, am crezut că educația e o
chestiune de vocație.
În sfîrșit, acum am înțeles. Este adevărat, educația este o chestiune de vocație. Doar că nu văzusem
niciodată vocația în sensul ei propriu.
Acum, știu: educația nu este o chemare. Nici pomeneală! În cel mai rău caz, este un mesaj sms. În cel mai bun, un claxon.
