Idealul omului universal este realizat în omul totalitar. Este universalitatea mărimii universale, a gustului și preferinței unice pentru același lucru: trăim într-o lume în care, vorba cîntecului, toți gîndesc, simt și iubesc la fel. Gîndirea unică a devenit o realitate globală.
Homo Sovieticus trebuia să fie multilateral deformat, însă eșecul acestui proiect occidental, anticipat de Revoluția franceză, i-a ajutat pe oamenii din țările comuniste să caute soluții personale pentru a depăși inerția și blocajele sistemului. Longevitatea comunismului datorează mai mult ingeniozității și creativității populației decît regimului de teroare; paradoxal, totalitarismul comunist a supraviețuit prin oamenii care i-au supraviețuit.
Homo Americanus seamănă atît de bine cu omul nou al comunismului pentru că provine din aceeași familie a omului universal. Omul de stînga este la fel de universal ca cel de dreapta și de aceea amîndoi au fost și sunt aliați împotriva cultivatorului, a omului crescut de cultura locului. Dacă cultivatorul nu construiește mașini nu este pentru că nu l-ar duce capul, ci pentru că refuză să separe, să izoleze și să îmbucătățească lumea.
Fordismul exprimă perfect mentalitatea omului totalitar, care-ți oferă libertatea deplasării după ce în prealabil ți-a determinat destinația. Tocmai pentru că funcționează, totalitarismul yankeu a reușit să-l reducă pe om la o mașinărie, adică la un ansamblu de piese biomecanice. Buna funcționare a Imperiului Binelui și reducerea indivizilor la statutul de micro-angrenaje identice produse în serie semnalează sfîrșitul omului personal, particular și începutul epocii omului universal.
