„Elementul esențial pe care ne-am axat este acela de comunitate, în care să învețe continuu un proces logic, etapizat, coordonat. Din convergența aspectelor specifice școlii secolului XXI rezultă o serie de elemente principale: spirit creștin, învățare continuă, România de mâine, inspirație, talent, sens în viață.”
Oricît de distructiv ar fi un sistem de educație întemeiat pe o concepție materialistă, așa cum a fost de altfel învățămîntul occidental cu mult înaintea apariției comunismului, educația devine chiar mai periculoasă atunci cînd încape pe mîinile spiritualiștilor. Vestul catolic și protestant a tins în mod constant către o înțelegere întemeiată pe separare și izolare (libertate vs. har, fapte vs. credință, rațiune vs. credință, energii sau har vs. esența divină, materie vs. spirit etc), abuz care a compromis practic puterile cunoașterii, reducînd-o la un instrument al puterii omului asupra omului și asupra naturii. Odată cu semințele modernității, rădăcina crizei spiritului occidental ar trebui căutată, prin urmare, în această rațiune coruptă a creștinismului occidental. Tocmai această obsesie a discriminării a dus în ultimele două secole la răsturnări neașteptate ale planurilor, prin care știința a dobîndit un caracter tot mai pregnant religios, iar religia unul tot mai științific. Această contradicție internă a minții occidentale, care a pendulat de la Renaștere încoace între epoci ale sentimentului gol și epoci ale rațiunii pure, culminează în prezent printr-o interdicție a discriminării chiar în timp ce produce discriminări tot mai absurde precum cele din teoria de gen.
Nu știu dacă gîndirii occidentale îi lipsește puterea de cuprindere unitară a întregului sau dacă și-o refuză în mod programatic. Este evident însă, iar faptul a fost semnalat chiar de unii gînditori occidentali încă din secolul 19, că predispozițiile metafizice ale gîndirii occidentale condamnă cultura occidentală la o criză fără ieșire. Pentru că sunt sădite într-un sol erodat de expunerea la spiritul analitic, nici măcar importurile de cultură asiatică sau de creștinism răsăritean nu se dovedesc salvatoare, ci fie se sting, fie se corup ajungînd să genereze mutații spirituale toxice.
Aceste forme hibride de gîndire sunt cu atît mai periculoase cu cît par mai familiare: bisericile ortodoxe, ierarhii și preoții ortodocși par să arate așa cum au arătat întotdeauna, așa că putem fi liniștiți în continuare. Dar dacă clerul occidentalizant din BOR a introdus decisiv și poate ireversibil în ortodoxia românească această viziune apuseană, fapt care face obligatorie menținerea unei ortodoxii aparente? Păstrarea pascaliei după calendarul iulian, de pildă, ar fi atunci necesară mai ales pentru a ascunde cultivarea unui cuget neortodox chiar în timp ce este mărturisită comuniunea cu restul lumii ortodoxe.
Este o situație care s-a petrecut în ortodoxia greacă începînd cu sfîrșitul Evului Mediu și care a culminat în secolele 17-18, sub dominația otomană, cînd bunăvoința arătată misionarilor catolici de autorități (http://araborthodoxy.blogspot.com/2020/07/hasan-colak-catholic-infiltration-in.html), împreună cu oportunismul elitei fanariote au favorizat o occidentalizare brutală și rapidă a populației ortodoxe.
Dobîndirea libertății politice față de Imperiul Otoman nu a fost urmată și de una teologică, influența gîndirii occidentale reușind să supraviețuiască, dacă nu chiar să domine în continuare teologia ortodoxă, în ciuda reușitelor Congresului profesorilor de teologie de la Atena din 1936. În ortodoxia românească postbelică, părintele Stăniloae rămîne un personaj izolat, ridiculizat sau detestat de majoritatea profesorilor de teologie. Teologia persoanei, simțul tainei, gîndirea simbolică sunt reduse la simple formule, expresii codificate necesare exercițiului de simulare a unui discurs ortodox.
Odată cu manifestarea tot mai puternică a influenței euro-atlantice din ultimele două decenii, elita intelectuală și cea bisericească și-au demonstrat din nou „deschiderea” caracteristică față de centrele de putere ale lumii acesteia, asumîndu-și rolul de misionari ai culturii deschiderii și unității originare (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/despre-binele-ideal-si-raul-absolut-si.html). De data aceasta, în acord cu noua manifestare a spiritului apusean, idealurile elitei laice și bisericești nu mai sunt determinate strict de principiile iluministe din secolele trecute, ci de magia științei. Știința este magică întrucît permite realizarea unui proces de transformare a lumii și a omului. Atrofierea simțului tainei determină hipertrofierea simțului spectacolului, exploatarea de adîncime a ordinii văzutului:
„Beneficiarii proiectului sunt 30 de preșcolari înscriși în instituția noastră, alături de cadrele didactice. Preșcolarii vor lua parte la activități special gândite pentru nevoile lor, cu ajutorul cărora vor înțelege mediul înconjurător prin activități outdoor și vor descoperi o lume fascinantă a experimentelor științifice. Ne bucurăm să desfășurăm activități nonformale într-un mod adaptat nivelului de înțelegere a copilului și care alimentează entuziasmul, implicarea și dezvoltarea încrederii în sine. Un copil captivat de lumea magică a științei va fi mereu entuziasmat să abordeze noi provocări și își va dezvolta abilități utile” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/quot-lumea-magica-a-stiinteiquot-prinde-viata-la-gradinita-cu-program-prelungit-nr-25-din-iasi--360828.html)
Înnoirea noastră în Persoana Fiului este înlocuită de dezvoltarea personală, rodul unei „spiritualități profunde”:
„În spațiile celor patru instituții de învățământ preuniversitar, au avut loc ateliere de lucru și sesiuni de dialog în jurul temei propuse. Participanții au avut oportunitatea de a explora și dezbate concepte legate de generozitate și de modul în care aceasta poate fi aplicată în viața de zi cu zi, valorificând principiile spiritualității creștin-ortodoxe.
Această întâlnire a tinerilor ortodocși din Moldova a reprezentat nu doar o ocazie de învățare și dezvoltare personală, ci și un moment de comuniune și spiritualitate profundă, într-un efort de a promova valorile creștin-ortodoxe și de a încuraja generozitatea în rândul tinerilor și al comunității în ansamblu.” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/intalnirea-tinerilor-ortodocsi-din-moldova-a-strans-la-iasi-circa-1-500-de-persoane--360826.html)
