Cine este capabil de o fraudă de un anumit tip nu este neapărat dispus să înșele în orice privință. Nu cred că cine fură astăzi un ou va fura mîine un bou. În cel mai rău caz, va fura tot un ou. Este posibil însă ca cine fură astăzi un bou, mîine să fure tot ce poate. Sunt indivizi incapabili să ucidă un animal, dar care pot ucide un om fără prea mari probleme. După cum sunt alții care ar ezita să-l ucidă pe omul din fața lor, însă nu ar avea nicio tresărire în a condamna la moarte milioane de oameni.
Cel care își înșală patronul sau partenerul de afaceri poate că este cinstit în familie și cu prietenii, dar cel care-și înșală familia și prietenii nu poate să nu înșele pe oricine întîlnește. Cel care fură un ou de la magazin sau de la un străin nu ar fura neapărat și de la un apropiat, însă atunci cînd oul este furat de la masa propriei familii, nu doar bunăstarea, ci și viețile membrilor acelei familii sunt deja în pericol.
Prin urmare, chiar dacă normal ar fi să fim cinstiți în toate împrejurările, există posibilitatea să completăm observația, adăugînd, „în toate împrejurările importante”, negociind obligația de a fi cinstiți în funcție de felul în care evaluăm o situație, și anume în funcție de ceea ce ni se pare nouă important. Iar aici lucrurile pot deveni extrem de necinstite: de la „sunt cinstit cu cine merită” pînă la „sunt cinstit cîtă vreme nu am nimic de pierdut” (cu varianta „sunt cinstit doar dacă am ceva de cîștigat”) pînă la „sunt cinstit în felul meu” putem imagina nenumărate variații ale aceluiași principiu care ne permite să justificăm necinstea mijloacelor prin cinstea scopului ultim. Așa apare necinstea onorabilă, manifestată printr-o necinste pasivă (caracterizată de omisiune sau ignorare voluntară), respectiv printr-o necinste activă (caracterizată de distorsionarea conștientă a realității în vederea realizării unei realități superioare fie și într-un plan pur imaginar). Aceasta este în mod evident calea sigură spre disocierea morală și cognitivă care stăpînește în prezent cele două tabere din societatea românească, cea suveranistă (confuză cu privire la ce înseamnă suveranism, singura idee despre suveranism pe care o au acești oameni fiind bazată pe referințele la regimul Ceaușescu, pe care-l văd ca pe un erou al libertății chiar în timp ce acuză UE de totalitarism) și cea progresist-europeană (segment copleșit de confuzii la fel de grave, deși de natură diferită, cu privire la relația dintre progres, libertate și identitate personală și europeană).
Călin Georgescu a
avut succes nu pentru că românii erau obosiți și sătui de ticăloșia elitelor de
putere din România, cu care s-au obișnuit de multă vreme, privind-o ca pe un element
consubstanțial al modernității, ci pentru că s-au regăsit în viziunea lui
Georgescu. Este greu de spus dacă Georgescu ar fi avut același succes și cu
zece ani sau cu douăzeci de ani în urmă, însă electoratul lui exista deja și îl
aștepta. Este important de precizat că viziunea lui Georgescu nu este una justițiară, precum
cea a lui Simion, ci una luminoasă, restauratoare, de unde și identificarea lui
ca om al păcii (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/pacea-lui-georgescu.html
vezi și la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/totalitarismul-deghizat-in-integralism.html).
Este omul armoniei, echilibrului și vindecării prin cuvintele bune și odihnirea
aproapelui. Din acest punct de vedere, Georgescu se apropie de modelul omului
duhovnicesc propus de preparatorii și păstrătorii miresmei ortodoxiei de tip
Costion Niculescu și ar fi corespuns cu siguranță și imaginii de bun creștin
zugrăvită de Andrei Pleșu dacă ar fi abandonat aerul de siguranță ultimă cu
care își declamă convingerile. Dar atunci i-ar fi pierdut pe naționaliștii
ortodocși în frunte cu filolegionarii și nimeni nu vrea asta.
Apariția lui Georgescu a însemnat împlinirea unor așteptări încurajate chiar în inima BOR, în timp ce la hotarele Bisericii ele au fost cultivate prin contaminarea creștinismului popular cu spiritualitatea New Age. Electoratul lui Georgescu nu-l susține doar pentru că este mai limitat intelectual decît electoratul pro-european. Și în nici un caz nu-l susține pentru că a fost dezamăgit de liderii pro-europeni de pînă acum. Asta este o explicație ireală. În definitiv, electoratul pro-european este și mai dezamăgit de partidele și liderii pro-europeni, dar asta nu-l va determina niciodată să voteze cu Georgescu, așa cum oricît de dezamăgit ar fi de Georgescu (sau de Simion), electoratul „suveranist” nu va vota niciodată cu Lasconi.
Au votat cu Georgescu
oameni care au încredere în el pentru că văd lumea la fel. În viziunea lor,
lumea are legi cosmice sau divine superioare legilor omenești. Aceste legi pot
rescrie sau reface legile omenești sau legile naturii. Natura însăși așteaptă să fie
refăcută printr-o legiferare superioară actualei legislații stabilită pe baza unor științe ale naturii bazate strict pe determinism fizic. Legislația actuală
a naturii este una frauduloasă, pentru că este întemeietă pe un set de
principii false ori incomplete, care-i permit omului să distrugă natura printr-o
exploatare contra naturii întrucît contravine legilor ei superioare. Legile superioare ale naturii sunt accesibile printr-o „trezire în conștiință”, ca să folosesc o expresie care apare frecvent în discursul lui Georgescu, expresie care i-ar fi asigurat lui Georgescu comentarii apreciative în Dilema veche și invitații la Trinitas TV dacă ar fi reușit să-și reprime euroscepticismul și simpatia pentru Mișcarea Legionară.
Membrii sectei lui Georgescu nu sunt idioți: ei știu că apa înseamnă și ceea ce spune formula ei chimică că înseamnă. Însă ei cred totodată că este mai mult în apă decît ce ne spune definiția ei fizică sau cea chimică. Prin urmare, din punctul lor de vedere idioți sunt cei care cred că lucrurile pot fi înțelese corect doar prin consultarea definiției lor.
Acesta este un mod de a vedea lucrurile care are cîte ceva în comun cu creștinismul, deși poate deveni totodată atît de diferit de creștinism încît să i se opună, precum în credințele păgîne. De aceea, este regretabil că nimeni dintre profesorii de teologie nu s-a simțit dator să intervină pentru a lămuri situații de felul acesta. Probabil că sunt prea ocupați cu rugăciunea și cu asistența socială pentru a mai oferi și asistență teologică. Pe de altă parte, este mai bine că nu au făcut-o, dacă luăm în considerare tendința din noua ortodoxie românească de a favoriza sincretismul religios printr-o înțelegere impersonală a realității (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/09/ortodoxia-infinita.html), fapt care a dus la o rescriere efectivă a învățăturii de credință care îi face pe mulți dintre românii care au adoptat o viziune de tip New Age să creadă că sunt în acord cu credința creștină.
Această rescriere este evident o manipulare necinstită a credincioșilor și a credinței. Dar ea este percepută de ierarhie ca o operațiune cinstită întrucît urmărește scopul superior al supraviețuirii Bisericii prin adaptare la spiritul veacului. Însă atunci cînd credincioșii sunt eliberați de credința în vechile adevăruri, ei se simt liberi să-și aleagă orice adevăr și în special adevărurile convenabile. Este foarte greu, dacă nu cumva imposibil, ca ierarhia ortodoxă să poate readuce la credința creștină tradițională generațiile de credincioși pe care le-a încurajat să-și adapteze credința la necesitățile lor spirituale. În această situație, orice impostor religios va face un număr imens de victime printre credincioși, tocmai pentru că aceștia au fost aduși într-o stare de maximă vulnerabilitate de proprii lor păstori în primul rînd.
Marea renaștere sau marea înviere a neamului anunțată de Călin Georgescu este de fapt o mare operațiune de rescriere, o resetare spirituală. Credincioșii cu discernămîntul atrofiat de liderii lui spirituali i-au acordat lui Georgescu această autoritate și i-au recunoscut dreptul de a realiza marea rescriere a naturii, a neamului și a Bisericii în numele legilor superioare care guvernează realitatea. Votul pentru Georgescu a fost, prin urmare, un vot duhovnicesc, exact așa cum îndemna părintele Ciprian Mega (https://www.youtube.com/watch?v=gXYSyxaRu-M), însă efectele acestui vot au fost dezastruoase. Nu pentru că Georgescu a fraudat alegerile electorale, ci în primul rînd pentru că a fraudat alegerile duhovnicești ale credincioșilor, profitînd de discernămîntul lor atrofiat de necinstea ierarhiei ortodoxe.
