Dacă Georgescu va dispărea mai devreme sau mai tîrziu într-un nor de praf și pucioasă, înseamnă că nu și-a dat seama nicio clipă că a fost folosit în acest episod electoral în scopul compromiterii definitive a masei de credincioși ortodocși simpli. În mod normal aș fi adăugat aici și în scopul împiedicării refacerii unei viziuni conservatoare, dar după ce am văzut că pe apărătorii lucrurilor permanente nu-i îngrijorează că Georgescu îi zidește în România lui astrală pe Hogaș și România profundă, am devenit convins că o astfel de temere nu a existat niciodată printre programatorii lui Georgescu. În schimb, dacă Georgescu va primi vreo funcție importantă în viitorul apropiat, fie în AUR, fie chiar în statul român, atunci înseamnă că este într-adevăr un negociator priceput, capabil să-și asigure un bine din tot răul pe care l-a făcut altora.
Curioasă mi se pare acum asocierea lui Teodosie cu Georgescu (https://www.g4media.ro/cum-l-a-sustinut-teodosie-pe-candidatul-extremist-calin-georgescu-este-un-trimis-al-lui-dumnezeu-nu-trebuie-sa-ne-temem-de-vladimir-putin-un-om-al-impa.html). Mă așteptam ca Teodosie să proclame caracterul divin al misiunii lui Georgescu încă din primul tur, cînd oamenii de aur ai ortodoxiei românești îi amenințau deja public cu muncile iadului pe românii care ar îndrăzni să nu voteze cu Georgescu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/cine-nu-voteaza-cu-georgescu-si-aur-isi.html), fără ca Patriarhia să se simtă datoare să intervină în tot acest timp pentru a-i reda lui Dumnezeu meritul și autoritatea asupra mîntuirii omului. Din acest punct de vedere, tăcerea Patriarhiei este cu mult mai gravă și mai vinovată decît prostiile lui Teodosie, cu atît mai mult cu cît autoritatea Patriarhiei este superioară celei a lui Teodosie.
Cred că Teodosie nu ar fi făcut această eroare tactică cu cîțiva ani în urmă. Însă este conștient că aceasta este ultimul lui bal. Nu mai are timp pentru un altul. Chiar dacă își dă seama că Georgescu este terminat, Teodosie vrea să plece din lumea asta cu satisfacția că i-a oferit lui Daniel o ultimă bătaie de cap, folosindu-se de discipolii lui Georgescu ca de un berbec cu care să lovească în zidurile și porțile Patriarhiei. Însă acestea sunt sprijinite nu doar de oamenii devotați PF Daniel din imediata lui apropiere, ci și de întreaga ortodoxime pro-occidentală, unită în jurul patriarhului lor, educat și pro-european la rîndul lui. Din dorința lui de răzbunare, Teodosie îi va îndepărta și mai mult pe discipolii lui Georgescu de ortodoxia tradițională, în timp ce segmentul umanist și european din BOR va fi eliberat de orice scrupul în privința occidentalizării și secularizării ortodoxiei românești, supunînd BOR la o presiune ecumenistă care, în urma aventurii lui Teodosie și Georgescu, va fi văzută ca singura șansă a ortodoxiei de a supraviețui în continuare.
