Potrivit Curții Constituționale și segmentului pro-occidental de stînga (de tip SNSPA) și de dreapta (de tip Papahagi-Paleologu-Bănescu, adică un fel de SNSPA cu cruce), Omul Negru a venit, dar a fost prins exact la ora 11, cînd tocmai se pregătea să prindă întreaga Românie și să-i facă ce fac Oamenii Negri cu lucrurile și cu oamenii pe care îi prind: să o facă neagră. Problema este că nicăieri în motivarea deciziei CCR nu se demonstrează că Georgescu este Omul Negru. Nu ni se spune decît că Georgescu ar putea fi Omul Negru pentru că a vorbit favorabil despre unii Oameni Negri (legionari, Putin), pentru că a vorbit cu unii Oameni Negri mai mititei și pentru că este susținut de unii Oameni Negri mai mari sau mai mici. La fel de bine, CCR putea arăta spre Georgescu doar pentru că poartă sau a purtat la un moment dat haine închise la culoare.
Problema este că toate argumentele invocate de CCR se referă la fapte știute deja și care nu au reprezentat un impediment în candidatura lui Călin Georgescu. Georgescu nu era mai negru în momentul acceptării candidaturii sale decît după primul tur al prezidențialelor și nici decît Șoșoacă, eliminată la rîndul ei pe motive de negru, considerat prea special pentru a putea fi validat de agențiile de informații însărcinate cu monitorizarea efectelor culorilor asupra siguranței statului (doar cu curcubeul mergi la sigur astăzi în România). Iar dacă CCR și instituțiile statului specializate în jocul culorilor nu reușesc să demonstreze că Georgescu este cu adevărat Omul Negru, înseamnă că Omul Negru a venit deja, însă contrar așteptărilor, dar conform aparențelor, el acționează în numele CCR, al statului român și al segmentului pro-occidental, în timp ce Georgescu este doar negrul care lipsește și de care este nevoie doar pentru ca adevăratul Om Negru să pară că este alb și că face ca toate lucrurile să fie albe.
Teologic vorbind, știm două lucruri importante despre Omul Negru. În primul rînd, știm că cu cît pare sau pretinde că este mai alb, cu atît este mai negru. Din acest punct de vedere, impresia mea este că asistăm la o confruntare interesantă și instructivă între mai mulți Oameni Negri, unii suveraniști, alții globaliști, unii religioși, alții seculari. În al doilea rînd, știm că ora Omului Negru se află într-un acum istoric și politic, este într-una din orele lui cronos. Dimpotrivă, prezența lui Hristos este în acum-ul lui Dumnezeu. Hristos nu vine la o oră anume, ci este prezent deja în începutul pus în creație prin kairos, vremea restauratoare a împărăției lui Dumnezeu.
