joi, 16 iulie 2026

Mîntuirea în religia românismului

 

Neamul mîntuiește prin suferința sa. Suferința neamului este mîntuitoare pentru că suferința lui este curată. Suferința neamului este curată pentru că neamul este lipsit de păcat. Este născut fără de păcat și străin de păcat. Păcatul este în istorie, dar neamul este deasupra istoriei. Istoria nu-l poate corupe, chiar dacă îl atinge, așa cum Hristos nu putea fi întinat prin atingerea de prostituate, de leproși ori de femeia cu scurgere de sînge.

Străinul de neam este o ființă necurată, spurcată. Oricine este pur va suferi din cauza celor necurați, care urăsc curățenia. Oricine este pur și suferă din cauza celor necurați este înrudit sau cel puțin solidar cu neamul:

— sfinții închisorilor, care sunt descendenții direcți ai mucenicilor din primele trei secole creștine și ai creștinilor din perioada apostolică prigoniți de evrei,

— îngerii buni în frunte cu Arhanghelul Mihail, care, împreună cu legionarii lui trupești, continuă să-i alunge pe necurați de pe pămînt așa cum i-a alungat mai întîi din cer cu ajutorul legionarilor netrupești, 

— Hristosul adevărat, adică cel din temnițele carliste și comuniste, 

— Maica Domnului, care apără și îngrijește grădina neamului. 

Îngerii răi, progresiștii, străinii și în special evreii sunt uniți în ura lor împotriva neamului, dar ura lor nu face decît să aducă neamului noi cununi de slavă, aducînd astfel fără voia lor o mărturie în favoarea sfințeniei neamului. Cei care aparțin neamului au datoria de a recunoaște puritatea și suferința mîntuitoare a neamului.

Aceasta este, în esență, teologia pe care se întemeiază noua ortodoxie românească în aripa ei naționalistă (lucrurile sunt identice și în privința aripii pan-occidentaliste, doar că în cazul ei neamul este înlocuit de civilizația și cultura occidentală iar sîngele de intelect). Este o teologie profund antihristică. Dogma ei fundamentală pretinde că neamul este mîntuit și că nu se poate pierde spiritual decît dacă își pierde moștenirea biologică (adică puritatea etnică), răsturnînd astfel în mod radical sensul creștin al raportului dintre trup și suflet.