Societatea deschisă este un sistem care pe de o parte oferă iluzia vederii libere, iar pe de alta oferă iluzia puterii demiurgice a viziunii deschise. Pentru că vederea pare liberă, ceea ce se vede din perspectiva deschisă pare adevărat.
Societatea deschisă reprezintă un nou tip de totalitarism. Totalitarismul clasic arată doar cea ce trebuie să vedem, ne expune permanent doar la minciuna totalitară care tinde să înlocuiască realitatea (atunci cînd nu pretinde că a înlocuit-o deja). Totalitarismul atacă frontal și violent realitatea printr-un set grotesc de aplicații corespunzătoare ideologiei totalitare respective. În schimb, societatea deschisă îi oferă individului posibilitatea de a-și crea propria realitate prin noua viziune deschisă. Societatea deschisă nu ia, precum totalitarismul clasic, lumea din mîinile lui Dumnezeu (unde o găsea tradiția creștinismului american de la jumătatea secolului trecut, potrivit imnului „He’s got the whole world in his hands”) pentru a o depune, eliberată și purificată de religie, în mîinile omului, ci o respinge cu tot cu Dumnezeu. Societatea deschisă îi oferă omului (de fapt, a ajuns în scurt timp să-l oblige să accepte) posibilitatea de a-și proiecta propria lui realitate.
Dar atît totalitarismul societății deschise, cît și totalitarismul clasic, urmăresc același lucru: realizarea unei societăți noi, a unei lumi noi. Pentru a produce o lume nouă, este necesară în prealabil realizarea unui om nou. Realizarea unui om nou se produce prin introducerea unui nou mod de a vedea realitatea. În timp ce în totalitarismul clasic, realitatea era prefabricată ideologic și aplicată prin constrîngere, în societatea deschisă realitatea este la îndemîna fiecărui om, îi aparține omului. Toți ciumpalacii se transformă în clipa în care ajung să conducă o mașină străină ori să-și facă o vacanță la greci, în sensul că-i cuprinde o amețeală plăcută de care nu mai vor să scape. Dar ideea că se află la volanul realității și că frumos, bun și adevărat nu este neapărat undeva, ceva sau cineva, ci ceea ce decide el că este frumos, bun și adevărat îl poate transforma ireversibil nu doar pe parvenitul comun, ci și pe omul educat și cu bun simț.
În România, de întemeierea societății deschise prin redefinirea aspectelor economice, politice, sociale, antropologice și spirituale ale realității s-au ocupat intelectualii formați în relație cu dl Andrei Pleșu. BOR este condusă de clerici formați în noua spiritualitate, cu atît mai anticreștină cu cît este mai deschisă (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/andrei-plesu-a-primit-crucea-saguniana-86909.html; vezi și în Pastorala PS Ignatie la Învierea Domnului din 2022, unde dl Pleșu este supranumit „intelectual creștin al României” https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7 )
