Creștinismul nu poate fi învins de secularism, de ideologii, de păgînism, ci doar de creștinismul influențat de secularism, de ideologii, de păgînism. Creștinismul este de neucis, dar se poate sinucide (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/ortodoxia-sinucigasa.html) prin creștinii care fie renunță la credință, fie o falsifică convinși că aceasta este singura soluție pentru salvarea creștinismului. După cum observam cu altă ocazie, pentru noua ortodoxie răul nu este ceea ce amenință învățătura creștină, ci ceea ce amenință valorile liberalismului, umanismului, spiritualității gnostice:
„O nouă normalitate presupune o nouă ortodoxie: este ortodoxia care apără valorile amenințate de răul de departe. Noua ortodoxie nu apără adevărul omului, ci adevărul drepturilor omului. Noua ortodoxie este pro-life, nu este pentru viața în Hristos, ci se folosește de viața în Hristos pentru a da viață ideologiei de dreapta. Noua ortodoxie este ideologizată, definind teologic adversarul ideologic și ideologic adversarul teologic, apărînd adevărurile și valorile ideologice amenințate.” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/credinciosii-lunatici-si-demonii.html; în privința efortului ierarhiei de a evita numirea cauzelor spirituale ale culturii avortului, vezi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/08/cauze-si-efecte.html)
Petru a început să se scufunde în clipa în care a încetat să mai privească spre Hristos (Matei 14, 30); din fericire, spre deosebire de episodul ulterior în care-l sfătuiește pe Domnul să evite crucea (Matei, cap. 16), aici se ducea prea repede la fund pentru a găsi o altă soluție în afară de Dumnezeu, așa că a strigat „Doamne, scapă-mă!” Însă creștinii ortodocși cred că au timp pentru soluții alternative – pentru un creștinism alternativ.
De fapt, în aproape toată lumea, inclusiv în România, creștinismul a fost deja înlocuit de un fals creștinism, de un creștinism de capul nostru, autonom, care, sub pretextul actualizării creștinismului, l-a redefinit potrivit nevoilor și intereselor acestei lumi. Dar pentru că decizia personală definește în modernitate autenticitatea unui lucru, ortodoxia de nevoi personale a devenit adevărata ortodoxie, iar elita ortodoxă noul izvor de viață spirituală (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/07/noua-viziune-ortodoxa.html).
Slujitorii vieții vor primi cununa lui Hristos (https://r3media.ro/mihai-neamtu-cultura-vietii-si-teroristii-uterului/), doar în măsura în care îi slujesc lui Hristos. Altfel, și lumea slujește vieții: slujește vieții fără Dumnezeu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/12/viata-este-pentru-om-dar-oare-omul-este.html). O iubire de sine susține o viață autonomă, iar susținătorii avortului sunt pro-viață întrucît militează pentru această viață autonomă. Avortul nu apare ca fenomen social pentru că populația nu mai iubește viața, ci tocmai pentru că-și iubește viața, o viață fără obligații și fără răspunderi, refuzată ca dar de la Dumnezeu și transformată în darul omului către sine însuși. Această viață fără Dumnezeul cel viu a înlocuit viața în Hristos a poporului nostru ortodox.
Sensul vieții este de a deveni viață în Hristos. Scopul vieții nu este de a sluji pieței, civilizației occidentale (vezi https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/bor-principal-incubator-ideologic.html și https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/despre-sensul-ortodox-al-icoanei.html), sufletului divin, împărăției astrale sau altor idoli aduși în BOR de elita de dreapta în ultimii treizeci de ani. Avortul poate fi criticat de pe poziții mercantiliste. Natalitatea ar putea fi mai profitabilă, în logica capitalistă, decît avortul:
„Țara noastră ar fi putut avea un avânt economic și-o creativitate culturală ieșită din comun, dar numai dacă am fi rivalizat demografic cu țări precum Polonia sau Franța. […] Dacă n-am fi banalizat pruncuciderea, sunt sigur că satele noastre n-ar fi ajuns atât de sărace, pustiite, cu drumuri desfundate, școli goale, biserici îmbătrânite și bunici însingurați.” (https://r3media.ro/mihai-neamtu-cultura-vietii-si-teroristii-uterului/).
Pledoaria neoliberală pentru viață golește viața de sensul ei creștin în aceeași măsură în care procedura avortivă ucide fătul. Intelectualii neoliberali împreună cu ortodocșii euroatlantici vor să-i salveze de Moloh pe pruncii nenăscuți doar pentru a-i livra lui Mamona. Tocmai cei „salvați” în acest fel ajung să revendice avortul ca pe un drept al omului. Dar ortodocșii români au devenit atît de înstrăinați de creștinism încît nu doar că sunt incapabili să recunoască natura anticreștină a discursului intelectualilor ortodocși de dreapta, dar li se pare că acesta reprezintă învățătura adevărată formulată coerent, argumentată logic și elaborată stilistic.
În realitate, avortul a devenit un drept odată cu puterea omului de a redefini realitatea. Prin redefinirea realității, omul are puterea de a se redefini pe sine și de a-și construi propria sa lume, guvernată de propriul său cod moral. Această putere demiurgică i-a fost oferită omului de intelectualii umaniști, seculari sau gnostici. Această putere reprezintă scopul și împlinirea revoluției lor (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/12/revolutia-lor.html).
