Atunci cînd minciuna nu mai poate fi răspîndită prin înșelare, ea este impusă prin forță. Prin sistemul bisericesc alcătuit din ierarhie, corpul administrativ, profesorii de teologie și de religie și platformele media ortodoxe care se străduiesc să ascundă adevărul și să salveze o imagine tot mai compromisă prin înstrăinarea de chipul adevărului, BOR s-a transformat într-o instituție de forță. Criza actuală din ortodoxie nu este produsă de minciună, ci de conștientizarea minciunii de către un număr tot mai mare de credincioși. Această conștientizare este o șansă pentru reîntemeierea BOR în Hristos.
Actualul sistem bisericesc refuză însă întoarcerea. Confruntată cu această criză, ierarhia încearcă să o rezolve prin forță, prin intimidare, prin negarea realității și prin șantajul spiritual exercitat asupra credincioșilor prin manipularea smereniei, unității și sfințeniei, transformate în pîrghii de realizare a unei supuneri orbești, identificată în mod viclean cu ascultarea duhovnicească (despre felul în care ierarhia abuzează de elementele indispensabile creșterii duhovnicești în relație cu Taina Spovedaniei, vezi o predică clarificatoare a părintelui Ciprian Mega la https://www.youtube.com/watch?v=h8KUVbBU8-0). Cu cît sistemul bisericesc va refuza să recunoască cauzele reale ale crizei, cu atît BOR se va împotmoli mai adînc în minciună.
Pandemia a fost folosită și pentru a arunca sămînța nesiguranței și neîncrederii în Biserică. În numai doi ani, lucrurile cele mai sigure și mai necesare timp de două mii de ani, au devenit brusc nesigure: practica botezului prin cufundarea întreită era descrisă ca o amenințare la adresa vieții pruncilor, împărtășania cu o unică linguriță o amenințare la adresa vieții credincioșilor iar, recent, practica spovedaniei este privită ca o amenințare la adresa integrității fizice și psihice mai ales a femeilor.
După fiecare punere în discuție a siguranței credincioșilor în cadrul unei taine a Bisericii, ierarhia a adoptat o atitudine defensivă, părînd dispusă să admită condițiile de siguranță cerute de o lume seculară. De fapt, în numele siguranței credincioșilor, ierarhia își asigură propria ei siguranță acceptînd condițiile necreștine impuse de o societate secularizată.
Agresivitatea și aroganța crescîndă a ierarhiei față de credincioșii care se opun acestor trădări demonstrează însă că pacea sistemului bisericesc cu lumea nu îi asigură și pacea înăuntrul Bisericii, ci mai degrabă o alungă. Într-o postare viitoare voi vorbi despre ceea ce mi se pare că ar fi principala cauză a acestei înstrăinări dușmănoase a sistemului bisericesc față de poporul credincios.
