„A fi rus, a fi cu Rusia, înseamnă a fi de partea Adevărului”, proclamă Dughin într-o intervenție recentă (https://www.geopolitika.ru/en/article/putin-proclaims-russian-idea) în cursul căreia reafirmă perspectiva istorică fundamentală a poporului rus: ideea rusă. Anexarea celor patru regiuni ucrainene de Rusia la 30 septembrie 2022 (https://en.wikipedia.org/wiki/Annexation_of_Southern_and_Eastern_Ukraine) constituie pentru Dughin un moment de referință nu doar în istoria războiului din Ucraina, ci în istoria lumii. Pentru Dughin, acest punct de cotitură nu poate fi înțeles altfel decît ca o întoarcere la adevăr:
„cel mai important lucru s-a întîmplat: totul a dobîndit în sfîrșit sens; asta înseamnă că toate sacrificiile agonizante inimaginabile ale trecutului și, vai, ale viitorului, nu sunt și nu vor fi în zadar.
Președintele a proclamat o ideologie – o ideologie rusă, care a încorporat în mod organic principiile ortodoxiei și confesiunile tradiționale ale popoarelor Rusiei, ideile slavofililor, ale eurasiaților și loialitatea față de faptele eroice ale poporului sovietic. Acum este foarte clar cine este în război, cu cine și de ce sunt în război.”
Dar dacă această întoarcere la adevăr ar fi precedat acțiunea militară, poate că războiul ar fi fost evitat. În schimb, discursul lui Dughin nu face decît să recunoască eșecul în teren al acțiunii militare în timp ce îi justifică motivația, ridicînd miza. Ideea rusă formulată acum de Dughin seamănă cu ideea comunistă care, pentru susținătorii ei, rămîne o idee bună dar prost aplicată. Tocmai recunoașterea înfrîngerii îl determină pe Dughin să interpreteze diferit războiul, care, dintr-unul inițial drept, a devenit acum unul sfînt:
„Războiul cu Occidentul capătă o cu totul altă dimensiune. Este o bătălie spirituală între Bine și Rău, iar cînd un războinic își dă seama de acest lucru în adîncul sufletului său, el luptă într-un mod diferit, iar societatea se întoarce, lucrează pentru victorie, își dă toată puterea și trăiește în aceeași suflare ca și eroii care îi apără libertatea. Aceasta este legea războiului sacru, pentru că acest război a devenit în mod ireversibil unul sacru.”(https://www.geopolitika.ru/en/article/putin-proclaims-russian-idea)
Rusia a pierdut. A pierdut prestigiul militar, a compromis învățătura creștină, și-a pierdut orice credibilitate morală prin șantajul nuclear. Pierderea este cu atît mai mare cu cît orice ascendent moral pe care l-ar fi avut Rusia înainte de 24 februarie nu doar că a fost pierdut, ci a căzut în mîinile adversarilor Rusiei. Fără intervenția militară, justificată de așteptări nerealiste, Zelenski ar fi rămas o simplă marionetă, iar regimul de la Kiev unul clientelar, ca toate regimurile politice din Europa. Invazia rusă i-a transformat însă pe liderii ucraineni în eroi și în modele de demnitate și curaj, în timp ce globalismul și umanismul societății deschise au devenit singurele opțiuni valide. În percepția publică, războiul sfînt este acum cel purtat de NATO și ucraineni, în timp ce rușii sunt văzuți inevitabil ca reprezentanți ai răului, distrugerii și morții.
Dacă Rusia era de partea adevărului, iar Vestul era într-adevăr atît de corupt, atunci tot ce trebuia Rusia să facă era să aștepte ca degradarea accentuată a lumii euro-atlantice să dezvăluie superioritatea morală a lumii ruse. Înainte de a muri pe zidurile Moscovei, apărătorii „ideii ruse” ar fi trebuit să arate nu doar societăților occidentale, ci mai ales populației ruse ce este și ce vrea Rusia, urmînd modelul intelectual al lui Soljenițîn și cel de devotament creștin al ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul.
Dacă afirmația lui Dughin este corectă, iar din „octombrie 2022, Rusia a intrat într-o nouă epocă, Epoca ideii”, atunci lucrul acesta este mai grav decît tot ce s-a întîmplat din 24 februarie pînă în prezent. Pentru că ideea lui Dughin este o idee bolnavă. Dacă înțeleg corect descrierea lui Dughin, această idee este întemeiată pe viziunea unei tradiții obligatorii care, de fapt, este opusă culturii tradiționale organice, fiind mai degrabă o formă de radicalism utopic.
Putin are de ales între două idei bolnave: cea globalistă, pe care a criticat-o cu fiecare ocazie și care reprezintă indirect una dintre cauzele actualului război, și cea pseudo-tradiționalistă promovată de Dughin, la fel de străină în definitiv în ochii elitei rusești și ai claselor de mijloc din mediul urban cum este și cultura populară rusă. Pentru moment, din fericire pentru ruși și pentru lume, Putin nu pare destul de bolnav pentru a îmbrățișa nici unul dintre aceste proiecte. Ceea ce înseamnă că ori unii, ori alții vor încerca să-l schimbe cu omul lor bolnav.
