Într-un text anterior abordam problema agresivității și aroganței crescînde a clerului ortodox în general și a ierarhiei în special (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/10/serviciile-de-siguranta-ale-bor.html). Cauzele sunt diverse: complexul de inferioritate față de lumea intelectuală autohtonă și față de creștinismul occidental, incapacitatea de a înțelege alienarea societății actuale, complexul de superioritate față de laicat generat de conștiința unei exclusivități, a unei alegeri divine prin care clericul ajunge să facă parte dintr-o castă superioară, conștiința posedării unei puteri speciale de comunicare a harului, toate acestea favorizează o împuținare sufletească lăuntrică care poate duce la nevoia unei compensări exterioare prin excesul de autoritate.
Abuzul de autoritate este abuz de putere, iar relațiile din Biserică, în cadrul ierarhiei, pe de o parte, și între cler și popor, pe de alta, degenerează în relații de putere. Clericul a cărui înțelegere bisericească a fost coruptă prin această viziune își pierde viața duhovnicească, devenind nu doar incapabil să-i mai ajute pe credincioși să crească duhovnicește, ci ajungînd chiar să le împiedice direct creșterea.
La această stare de lucruri contribuie și credincioșii care au ajuns să considere că aceasta este situația normală a relațiilor din Biserică. În timp ce clerul evită să-i facă conștienți pe mireni de misiunea lor în Biserică și în lume, de vocația lor de împreună-slujitori cu preoții în virtutea preoției universale dobîndită prin botez, credincioșii se mulțumesc cu rolul care le-a fost rezervat, de beneficiari ai serviciilor religioase oferite de profesioniștii sacrului (vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/05/ce-sa-nu-fac-ca-sa-ma-mintuiesc.html), ajungînd astfel să se raporteze la Biserică ca la un ghișeu sacru.
Într-o biserică îmbolnăvită de clericalism, credincioșii laici nu pot participa din simplul motiv că nu-i mai aparțin. Și nu-i aparțin pentru că nu au putere. Nu întîmplător, intervențiile care au abordat cazul Visarion Alexa din perspectiva raportului BOR cu modernitatea vin tot din zone ale puterii simbolice, din lumea academică sau din cea a activismului civic. Soluția propusă în intervențiile respective era legată de renegocierea puterii în cadrul BOR în relație cu mirenii și în special cu femeile din ortodoxia românească. După cum voi încerca să arăt într-o postare următoare, o astfel de soluție nu ar face însă decît să agraveze denaturarea actuală a înțelegerii naturii și misiunii Bisericii.
