Ultimii zece ani mi-au oferit ocazia (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/01/vorbe.html vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/10/referendumul-pentru-un-fleac-niste.html) de a descoperi un fenomen curios, și anume faptul că indivizii cu exprimare corectă, incapabili de dezacorduri gramaticale, realizează grave dezacorduri cu realitatea, derealizîndu-se astfel pe ei înșiși și slăbind capacitatea reprezentativă a limbii. În același timp, am putut constata că persoanele neatente la acordul gramatical reușesc să fie într-o măsură incontestabil mai cordială în acord cu realitatea.
Acordul, cuvîntul format prin compunerea termenilor latini „ad” (la, spre, către) și „cor” (inimă), desemnează una dintre condițiile recunoașterii. Cultura premodernă este o cultură a recunoașterii; cultura modernă una a cunoașterii. Recunoașterea se desfășoară într-o adîncire a unei familiarități prealabile, pe care o numim tradiție. Cunoașterea avansează într-un teritoriu străin. Recunoașterea nu poate redefini realitatea, așa cum nu-și poate redefini inima, adică locul și funcția ei. Cunoașterea nu este posibilă fără această redefinire.
Acesta nu înseamnă că recunoașterea exclude cunoașterea. Aceasta înseamnă doar că există posibilitatea unei cunoașteri cordiale.
