Puteți consulta un rezumat realist al degenerării clerului ortodox în articolul dlui Doru Bușcu, „Popa pupă poala mea” (https://www.catavencii.ro/editorial/popa-pupa-poala-mea/) din care am redat mai jos un fragment lămuritor. Dar înainte de a reda citatul respectiv, vreau să fac cîteva precizări.
În primul rînd, ierarhia ortodoxă nu simte nevoia de a-și nega păcatele. Nu se teme că ar putea afla poporul cîtă vreme știe că poporul este hotărît să nu știe nimic despre corupția și trădarea clerului. Poporul vrea să nu știe pentru că el depinde mai mult de cler decît de Dumnezeu. Abuzul, aroganța, siguranța de sine a clerului mizează tocmai pe această dependență a credincioșilor de cler, dependență indusă și întreținută prin acțiunea clerului ortodox de a suprima în mod fraudulos dimensiunea preoției universale primită de fiecare credincios ortodox prin botez (aspect despre care am mai scris, de pildă la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/10/ghiseul-sacru.html, și asupra căruia voi reveni).
În al doilea rînd, în mod pervers și cu efecte mortale asupra credinței, credincioșilor li s-a indus o falsă credință și anume aceea că măsura credinței lor în Dumnezeu este determinată de credința lor în preoți. Atunci cînd sondajele vorbesc despre încrederea credincioșilor în Biserică, ele ne arată de fapt încrederea lor în preoți. Această încredere este însă una obținută prin presiune și șantaj. Este un fel de șantaj asemănător celui prin care un părinte abuziv îi cere copilului respectul în mod necondiționat, pentru că așa cere porunca a cincea din Decalog. Probabil că pedofilii din BOR forțează conștiința victimelor prin astfel de interpretări, însă monstruozitatea abuzurilor sexuale sau psihologice la care au fost și sunt supuși numeroși credincioși a fost posibilă nu doar prin apariția unor cazuri particulare de clerici patologici, aleși și promovați de ierarhie, ci în primul rînd din cauza conștiinței generalizate a clericilor care-i face să se simtă și să se poarte ca stăpîni absoluți și unici ai harului lui Dumnezeu, pervertind relația de ascultare liberă din Biserică, înlocuită cu una de putere între inferior și superior și subordonîndu-i astfel nu doar pe credincioși, ci pînă și pe Dumnezeu însuși. În felul acesta, vocația creștină a mirenilor de co-participanți la împlinirea tainelor, la răspîndirea credinței și la creșterea Împărăției este coruptă, ajungînd să fie înlocuită de o complicitate la lucrarea tainei fărădelegii.
Credincioșii intuiesc vag faptul că sunt folosiți de cler nu doar ca un scut între cler și ordinea seculară, ci și ca un scut între cler și Dumnezeu. Lăsîndu-se folosiți de cler în felul acesta, credincioșii împărtășesc parțial abuzurile clerului. Au, prin urmare, un dublu motiv pentru a-și apăra ierarhia nu doar în relație cu societatea, ci mai ales față de Dumnezeu.
(G. F.)
Doru Bușcu: „Biserica Ortodoxă Română nu se află sub un atac mediatic sau străin, așa cum îi place purtătorului de cuvînt să bată cîmpii, ci într-un proces avansat de deteriorare. E singura instituție care-și neagă păcatele și cea mai nereformată dintre toate. Condusă de foști informatori ai Securității și de colaboratori ai serviciilor secrete de azi, BOR n-a acceptat niciodată să-i recunoască, să-i condamne sau măcar să-i îndepărteze. Cu o obrăznicie ieșită din comun s-a sustras legii și legii morale de care ea însăși face caz. Profilul ei autocefal e întregit de lăcomia bugetară și evaziunea fiscală, de servitutea politică și înavuțitea personală a șefilor ei.
Popii își jupoaie parohiile fiindcă la rîndul lor sînt jefuiți de Patriarhie. Catedrala s-a clădit pe înmormîntări la suprapreț, pe tarife triple la nunți și la botezuri și, mai ales, prin bani electorali smulși din bugetul de stat. Să se fi bazat numai pe credință, ar fi ieșit un chioșc.
Instituția care spovedește și pretinde că oferă alinare sufletului creștin are, prin oamenii ei, o conștiință plină de păduchi.
Pe lîngă toate astea, știrile porno reprezintă vestea bună. Ba chiar terapia de înveselire. Ele arată că în tristul stabiliment pulsează viața. Chiar dacă în ritmul și cu icnetele cunoscute din filmele pentru adulți.”
(Doru Bușcu, „Popa pupă poala mea”, https://www.catavencii.ro/editorial/popa-pupa-poala-mea/)
