Deși originea termenului „pet” este neclară, fiind derivat din „petty” sau „pety” (care însemna inițial „micuț”), sensul lui cel mai vechi cunoscut se referea atît la un copil mic alintat de părinți, cît și la un animal domestic preferat, de regulă un miel crescut și hrănit cu o atenție specială (https://www.etymonline.com/word/pet; https://en.wiktionary.org/wiki/pet). Această atenție este acordată și animalelor sau persoanelor devotate în mod excesiv cuiva pînă într-acolo încît acest devotament devine slugărnicie, fiind răsplătit astfel printr-un tratament preferențial din partea superiorului. În BOR, această slugărnicie este denumită „ascultare”, iar recompensa este un Dumnezeu micuț și ascultător, care nu face mizerie în casă.
BOR este de departe cel mai mare furnizor de peturi din România. Problema cea mai gravă este că acest imens și sinistru pet shop nu-l transformă doar pe omul normal într-un pet, ci și pe Dumnezeu însuși, prins deja în lesa sigură, binecuvîntată printr-o rugăciune specială și marcată pentru autenticitate cu sigla BOR.
Printr-o afecțiune deviantă, care proiectează afectivitatea firească în registrul patologicului, ceea ce este mare și liber prin natura sa – Dumnezeu și omul – devine micuț, drăgălaș și mai ales supus, într-o re-desenare total opusă icoanelor bizantine care-l înfățișează pe Pruncul Hristos manifestîndu-și întreaga Sa autoritate (ca judecată și grijă) asupra creației Sale deși este în brațele Maicii Lui. Astfel, pet shopul BOR îi transformă în pet nu doar pe Dumnezeu și pe om, ci și toate realitățile mari dezvoltate în relația liberă dintre om și Dumnezeu (precum persoana, comunitatea și tradiția) iar, odată cu ele, și darurile lui Dumnezeu care le fac posibile (precum libertatea, credința și iubirea), ortodoxia românească deviantă avînd o zgardă potrivită pentru fiecare din ele.
