Regimul Băsescu marchează dispariția unei mentalități și apariția alteia. Pînă la Băsescu, societatea românească considera că libertatea și normalitatea sunt posibile prin izolarea și controlarea statului. De la momentul Băsescu încoace și, în forme tot mai acute, pe care nu știm încă dacă Nicușor Dan dorește sau poate să le atenueze (în timp ce este limpede că Simion le-ar fi agravat ca președinte), societatea românească a devenit tot mai convinsă că libertatea și normalitatea sunt posibile prin izolarea și controlarea cetățenilor, mai precis a unor categorii sociale de către un stat tot mai puternic și mai autoritarist. În intervalul 2004-2014 au apărut astfel în România o nouă mentalitate, o nouă societate și un nou tip de stat determinat de un rol politic eliberator comparabil cu cel adoptat în intervalul 1947-1958. Intensitatea implicării electorale recente a societății românești și preocuparea fără precedent pentru dimensiunea politică înțeleasă ca instrument al eliberării de ceilalți sunt condiții prielnice izbucnirii unor conflicte sociale de nivel național, comparabile cu cele care au făcut posibile în alte țări războaiele civile dintre unioniști (pro-europenii, în cazul românesc actual) și secesioniști (respectiv suveraniștii).
