„[…] Poți intra într-o bibliotecă ateu și ieși de acolo convertit?” Cătălin Valentin Raiu a susținut ideea că „teoria și experiența vin la pachet”, iar funcția instrumentală a cărții în acest proces a fost subliniată de pr. Cazaban-Tătaru. „Fără cărți e foarte greu să ajungi la un anumit tip de conștiință”, a explicat acesta.
[…] Centrul de greutate al dezbaterii s-a construit în jurul întrebării: „De ce fel de teologie avem nevoie azi?” Răspunzând din perspectiva științelor sociale, Cătălin Valentin Raiu a explicat că „nașterea ideii moderne de parlament este inspirată din Taina Euharistiei”. Cu alte cuvinte, parlamentul întruchipează voința poporului (Dumnezeu de pe pământ), așa cum Euharistia este Hristos Însuși (Dumnezeu din ceruri). Deși a avertizat că acest lucru poate suna ca o erezie, el a invitat la a gândi „teologia ca o știință socială”.
[…] Cum răspunde teologia provocărilor lumii de astăzi, ca, de pildă, relația dintre om-mașină (inteligență artificială) sau problema libertății? În susținerea acestei întrebări, moderatorul a invocat un studiu sociologic recent, care arată că în spațiul american tinerii din generația Z au o practică religioasă mult mai dezvoltată decât cei din generațiile de dinaintea lor.
[…] Amintind de contextul tulbure, violent și tensionant în care se află nu doar lumea românească, ci întreaga planetă, Cătălin Valentin Raiu a apreciat că rolul teologului este acela de a reduce polarizarea și de a aduce pacea în societate.” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/dezbatere-despre-rolul-teologiei-in-lumea-de-azi-197877.html)
Totuși, consider că o raportare „critică și profetică la putere” ar trebui să aibă în vedere rolul și mai important al reducerii poluării mediului natural și discriminării sociale a grupurilor diferite de cel al bărbaților albi, creștini culturali, practicanți (în sensul în care practică cititul, uneori scrisul și întotdeauna slava deșartă) și, cel puțin aparent, heterosexuali: femeile, copiii, indivizii de rase, religii și orientări sexuale diferite. În același timp, un anumit tip de conștiință nu poate rămîne indiferent față de analfabeții funcțional, ghinioniștii și fraierii, unii doar incapabili, alții care au refuzat din cauza unor prejudecăți ridicole să valorifice în scop personal puterile discursului public într-o societate lipsită de educație, discernămînt și principii, continuînd să le ofere cu generozitate un model de succes facil, deprins foarte probabil și din studierea atentă a operei lui Dumitru Stăniloae.
În metrou, un băiețel de vreo cinci ani își întreabă mama unde merg. Mama nu-i răspunde. Cîteva stații mai departe, băiețelul are o bănuială sumbră: „Mergem la domnul doctor?” Pentru că lucrurile erau clare deja, mama confirmă. Cu tremur în voce și cu lacrimi în colțul ochilor, băiețelul o întreabă: „Și... stăm mult?” Mama încearcă să-l liniștească, asigurîndu-l că vor sta puțin. Cu un oftat determinat de ultima zvîcnire a speranței, băiețelul se consolează singur, completînd cu o voce stinsă: „Bine. Dacă nu stăm mult, e bine.”
Ce vreau să spun este că nu știu dacă ortodocșii din România vor sta mult sau puțin la domnul doctor. Ce este sigur însă este că nu li se va da drumul pînă cînd nu vor ajunge la un anumit tip de conștiință.
