Pînă acum mi-ar fi fost greu să-mi explic în ce măsură erorile lui George Simion (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/05/a-doua-eroare-nefortata-comisa-de.html, la care aș adăuga mulțumirea adresată administrației Trump pentru pedepsirea României prin eliminarea din programul Visa Waiver cf. https://www.g4media.ro/ponta-faptul-ca-george-simion-a-multumit-sua-pentru-scoaterea-romaniei-din-visa-waiver-arata-ca-nu-e-suficient-de-matur-pentru-functia-de-presedinte.html) sunt premeditate ori sunt simple scăpări inevitabile ale unui diletant, dezacordurile unui interpret mediocru, a căror stridență devine cu atît mai vizibilă, deci mai supărătoare cu cît „artistul” încearcă să-și susțină numărul pe scene tot mai exigente, înaintea unui public de cunoscători. Observațiile lui Alexandru Racu în această privință (https://alexandruracu.wordpress.com/2025/05/14/campania-haotica-a-lui-george-simion/) m-au ajutat să înțeleg că tot comportamentul lui Simion este eronat și asta pentru că pleacă de la presupunerea că electoratul propriu este suficient pentru a-i asigura victoria. Cred că această convingere reprezintă principala cauză a eșecului pe care-l va înregistra în 18 mai.
În ultimele două luni, Simion le-a refuzat românilor care au reușit pînă acum să se sustragă celor două fanatisme actuale dominante, și anume religia românismului și cea a progresismului, cel mai mic semn că ar fi interesat de o Românie în care poți trăi fără teama că ai putea fi acuzat și pedepsit pentru că nu aparții neamului absolut, indiferent că acest neam absolut este format din mari preoți precum Călin Georgescu sau din needucații care-l votează (ceea ce nu-l împiedică pe Dan Puric să-și bată joc de ei, vezi la https://www.activenews.ro/stiri/Marian-Munteanu-TRANSMISIE-LIVE-lansarea-cartii-Noi-Insine-Un-pelerinaj-antropologic-in-lumea-noastra-de-altadata-.-Miercuri-14-Mai-2025-Ora-18.00-la-Sala-Dalles-197149).
Prin urmare, discordanțele și erorile din comportamentul lui Simion sunt percepute ca atare doar în afara publicului său obișnuit, un public care pentru că nu înțelege nimic din interpretarea lui Simion (așa cum nu o înțelege nici pe cea a lui Georgescu), are impresia că asistă la un plan elaborat, la o interpretare complexă: cu cît comportamentul lui Simion este mai bizar, cu atît susținătorii lui sunt mai convinși că omul lor știe ce face.
Cred că Simion a refuzat să mai participe la dezbateri în primul rînd pentru că a cîștigat lupta pe Tik-Tok, o luptă pe care el a considerat-o în mod prematur decisivă, aplicînd și în actuala campanie strategia care a făcut posibilă victoria lui Georgescu în ciuda faptului că situația este acum diferită din cel puțin două motive importante: 1.) lipsește implicarea PNL-PSD care i-a asigurat un mare procent lui Georgescu în 24 noiembrie 2024 și 2.) există o campanie masivă în întreaga societate românească în favoarea lui Nicușor Dan. În al doilea rînd, cred că Simion refuză participarea la dezbateri pentru că și-a dat seama că publicul capabil să urmărească o discuție mai îndelungată și mai ales argumentată este mai atent, deci mai greu de înșelat decît naufragiații intelectual care populează universul Tik-Tok.
E greu de spus în ce măsură acești oameni vor fi vreodată capabili să-și recunoască naufragiul și totodată să-și dea seama că au fost mințiți: Simion nu doar că nu este capabil să-i ducă acasă, dar foarte probabil nici măcar nu și-a propus-o vreodată. Mai departe, protecția oferită de Călin Georgescu nu-l va proteja prea mult în condițiile unei înfrîngeri dure înregistrate duminică. Dar această înfrîngere îi va conveni oricum lui Georgescu, care după toate aparențele nu ar avea nimic împotrivă să fie perceput ca liderul absolut al mulțimii de români eșuați educațional și mai ales neglijați spiritual sistematic de clerul ortodox atunci cînd nu au fost direct abuzați spiritual și psihologic de acest cler pe de o parte și economic, cultural și social de elita intelectuală pe de altă parte.
Pînă la urmă, vor rămîne cu toții în locul naufragiului lor existențial, întîmpinîndu-i pe noii veniți precum îi întîmpina pe noii prizonieri aduși în lagăr actorul Kabarov în filmul The Way Back, seducîndu-i cu planuri mărețe de întoarcere acasă, dar nefiind capabili să facă un singur pas din simplul motiv că nici unul dintre ei nu cunoaște direcția. Naufragiul lor existențial este atît de profund, încît va transforma în eșec orice încercare – politică, culturală, spirituală – de a-l depăși care nu pleacă de la realitatea acestui naufragiu în primul rînd.
