Nu știu dacă păstrarea imaginilor și inscripțiilor cu și despre episcopul Corneliu Onilă „Bârlădeanul” pe pereții bisericilor din Episcopia Hușilor este permisă de Sinodul BOR ca o replică compensatoare la imaginile și declarațiile abuzurilor sale păstrate în arhiva procuraturii. Dar mai gravă decît această posibilă intenție este motivarea Episcopiei Hușilor, care justifică prezența acestor imagini și inscripții prin caracterul lor „documentar, istoric”:
„Textul inscripțiilor (pisaniilor) în care se arată când, cum și de către cine s-a zidit sau restaurat biserica, precum și hramul acesteia, cât și reprezentarea, în zona de jos a peretelui dinspre nord a pronaosului, în care e încadrată ușa de intrare în biserică, a episcopului în timpul căruia s-a făcut sfințirea sau pictura lăcașului de cult, sunt distincte de restul reprezentărilor iconografice, fără a avea valoare de icoană, având un caracter documentar, istoric, ca de altfel și tablourile votive ale ctitorilor acelui edificiu” (https://hotnews.ro/zeci-de-picturi-cu-fostul-episcop-corneliu-onila-condamnat-pentru-abuzuri-sexuale-sunt-inca-pe-peretii-bisericilor-din-vaslui-episcopia-arata-spre-biserici-bisericile-catre-episcopie-si-patriarhie-1971692).
Acest raționament, preluat de altfel de clerul din eparhia Hușilor în virtutea complicității la fărădelege prezentată în mod abuziv drept „ascultare” („Niciunul dintre preoții care au vorbit cu reporterul HotNews.ro nu s-a poziționat ferm pentru înlocuirea picturilor cu Onilă, invocând că acestea au rol documentar”, ibid.), este fals într-un mod pe care l-aș descrie ca viclean, deoarece în Biserică valoarea și rațiunea documentară a unei expuneri sau reprezentări într-un locaș de cult este determinată de natura ei exemplară și este exemplară în măsura în care reprezintă învățătura creștină. Mai precis, Biserica nu încredințează memoriei fapte, evenimente și personaje neutre, ci acestea sunt păstrate și transmise în virtutea unui sens teologic precis, întemeiat în credința creștină. Astfel, liderii corupți ai Bisericii, eretici ori stăpîniți de diferite patimi și care nu s-au pocăit, apar într-adevăr pe pereții bisericilor, dar nu ca simplă mențiune documentară, ci ca parte a învățăturii de credință care le rezervă un loc în tabloul Judecății de Apoi, temă prezentă nu doar în vechile biserici din Bucovina, ci și în iconografia bizantină dezvoltată în Occident, după cum se poate vedea și din acest detaliu al scenei Judecății de Apoi din Basilica Santa Maria Assunta din Torcello, Veneția (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Torcello_Cathedral_-_Last_Judgement.jpg):
