Pentru cele două tabere din societatea românească actuală, antidotul, soluția, replica la dictatura rea este dictatura bună. Dictatura bună este dictatura noastră, a plevei proletare/needucate/naționaliste/ortodoxe, respectiv a plevei intelectuale/progresiste/globaliste/sorosiste/seculare. În timp ce fiecare dintre aceste grupări o definește pe cealaltă ca „pleavă”, ele împărtășesc același nivel patologic de narcisism, auto-îndreptățire, egocentrism, autovictimizare și complex de superioritate care le confirmă convingerea că o lume fără ei nu merită să existe sau cel puțin că este o lume în care nu merită să trăiești.
Întrucît nici una dintre cele două tabere nu poate sluji binelui comun din simplul motiv că ambelor le lipsește percepția acestei noțiuni, este inevitabil ca fiecare dintre ele să dezvolte o mentalitate totalitară față de tabăra opusă, percepută ca democratică doar pentru că este împărtășită de membrii grupului respectiv.
