Felul în care incidentul din Minneapolis este abordat de cei care condamnă gestul agentului ICE ca pe o execuție de tip nazist revelează un aspect important al mentalității revoluționare, care nu ține doar de gîndirea de grup și de solidaritatea de bulă. Este vorba despre un tip aparte de disonanță cognitivă, care se manifestă atît prin refuzul de a distinge faptele și realitatea, cît și prin convingerea că o astfel de condamnare este semnul superiorității/clarității morale.
Am citit mai multe comentarii de pe facebook despre acest incident (despre care am scris la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2026/01/naratiuni-cu-efecte-adverse-grave.html). Din cîte am văzut, din majoritatea comentariilor favorabile victimei se desprinde regretul că aceasta nu a apucat să treacă cu mașina măcar peste un singur agent ICE. Chiar dacă ar fi fost oricum împușcată de alți agenți, cel puțin ar fi avut o viață împlinită prin acest act simplu și firesc de dreptate.
Am întîlnit o versiune chiar mai surprinzătoare, în care cineva își exprima convingerea că victima nu a avut nicio intenție să conducă spre agentul din fața mașinii, ci era pur și simplu în așteptare cînd acesta a împușcat-o, după care mașina a pornit spre el doar pentru că era pusă în viteză iar victima nu mai controla comenzile, fiind deja moartă sau rănită mortal. Impresia mea este că agentul a tras după ce mașina pornise spre el, dar nu îndrăznesc să pretind că așa stau lucrurile pentru că asta ar însemna să cred 1.) că există adevăr și 2.) că eu l-aș cunoaște sau că aș putea să-l cunosc, ceea ce m-ar transforma automat într-un nazist, deci inclusiv într-un trumpist.
Radicalismul afectează grav percepția realității, dar de ce se radicalizează oamenii? Cred că asta se-ntîmplă în primul rînd pentru că adevărul absolut propriu-zis, cel creștin, le este refuzat. Prin urmare, radicalizarea politică și violența interacțiunii sociale sunt cauzate mai ales de pierderea acestui reper existențial absolut. Chiar dacă el este ascuns sau uitat, nevoia nu dispare. Tocmai această nevoie înnăscută de adevăr susține încercarea de a-l recupera la nivel social și politic prin așteptări ultime față de realități limitate și relative. Atunci cînd ai închis complet relația cu o perfecțiune care nu este posibilă decît într-o altă lume, substanțial diferită de lumea aceasta, nu ai renunțat la perfecțiune, ci ești condamnat să crezi că ea rămîne accesibilă în lumea aceasta. Această situație impune violența atît în vederea actualizării perfecțiunii în condițiile acestei lumi, cît și respingerea oricărui obstacol sau a oricărui adevăr care ți-ar putea amenința realizarea perfecțiunii de care te simți în același timp atît de aproape și atît de departe.
Evident că aceste așteptări nu pot fi satisfăcute în această lume, dar ele nu încetează să fie forțate prin acțiuni revoluționare care nu pot fi decît violente, precum confruntarea cu forțele ICE din zilele trecute încheiată cu uciderea lui Renée Macklin Good. Diferența sau distanța dintre așteptări, rezultate și mijloacele folosite în vederea împlinirii idealului revoluționar se regăsește și în diferența dintre imaginea ideală despre sine a revoluționarului și cea reală, intenția de a intra cu mașina peste un agent de poliție fiind complet anulată de statutul de femeie, mamă și poetă. Și, ar trebui adăugat, creștină, calitate confirmată de partenera ei lesbiană, care face un apel la onorarea memoriei lui Renee prin calea păcii și a compasiunii, într-un discurs care ignoră total atît distanța dintre intenția reală a lui Renee și acest mesaj pacifist și totodată distanța dintre creștinismul real și această spiritualitate wellness (care a înlocuit și în România vechea ortodoxie):
„Renee was a Christian who knew that all religions teach the same essential truth: we are here to love each other, care for each other, and keep each other safe and whole.
[…] We were raising our son to believe that no matter where you come from or what you look like, all of us deserve compassion and kindness. Renee lived this belief every day. She is pure love. She is pure joy. She is pure sunshine.
On Wednesday, January 7th, we stopped to support our neighbors. We had whistles. They had guns.
We thank you for ensuring that Renee’s legacy is one of kindness and love. We honor her memory by living her values: rejecting hate and choosing compassion, turning away from fear and pursuing peace, refusing division and knowing we must come together to build a world where we all come home safe to the people we love.”
(https://www.mprnews.org/story/2026/01/09/renee-goods-wife-releases-statement-about-ice-shooting)
