Toată lumea s-a săturat de totalitarismul rău și dorește unul bun. Totalitarismul bun este cel care corespunde atașamentului individului dislocat. Unii indivizi dislocați sunt mai atașați de trecut, alții mai mult de viitor. De aceea, pentru unii este bun totalitarismul care șterge trecutul, pentru alții cel care șterge viitorul. Pentru progresiști, cenzura din UE este bună pentru că a eliminat trecutul, dar este rea în Iran pentru că interzice viitorul. Și invers, antiprogresiștii cer eliminarea progresismului sau cel puțin criminalizarea lui și de aceea se roagă pentru un totalitarism bun, care să organizeze repetițiile generale pentru Judecata de Apoi, cînd drepții vor avea satisfacția de a-i vedea pe progresiști cuprinși de chinurile unei veșnicii fără viitor.
În cazul în care populația din Iran este la fel de dislocată ca populațiile din UE și SUA iar politicienii iranieni seamănă cu cei euroatlantici, cam asta se-ntîmplă acum în Iran.
