Așteptarea este doar a începutului. Așteptarea sfîrșitului înseamnă refuzul așteptării.
Copilul trăiește în ordinea începutului și de aceea așteptările lui sunt veritabile, nestricate de patima sfîrșitului. Copilul așteaptă începutul primăverii, nu sfîrșitul iernii. Așteaptă începutul vacanței, nu sfîrșitul școlii. Deși unele începuturi sunt grele pentru copii, precum trezitul devreme și mersul la grădiniță sau la școală, copilul rămîne de partea începutului, aducîndu-l în lume, înfruntîndu-i greutatea și ajutîndu-i pe adulți să regăsească începutul, amînînd astfel așteptarea sfîrșitului pentru acea perioadă a vieții cînd orice început pare să fie doar un semn al sfîrșitului.
