Creatorii narațiunii corecte joacă în prezent în România un joc destul de riscant: de pildă, cazul lui Renée Macklin Good (https://hotnews.ro/femeia-ucisa-de-un-agent-ice-in-minneapolis-descrisa-drept-terorista-de-guvernul-trump-era-o-poeta-premiata-mama-a-trei-copii-o-persoana-minunata-2146001) este folosit, la fel ca și cel al lui Maduro, în scopul consolidării unității europene prin sporirea ostilității față de Trump. În acest scop i se prezintă publicului, în special celui tînăr, format deja de o cultură woke, o versiune editată atît a evenimentului petrecut, cît și a caracterului victimei. Acest proces nu va duce însă doar la sporirea așteptată a ostilității față de trumpism, ci va avea ca efect advers și dezvoltarea neașteptată a progresismului de stînga, a cărui ascensiune este deja semnalată cu îngrijorare și în tabăra userist-liberală (a progresismului de dreapta). Prin urmare, pentru a echilibra forțele în zona extremistă, trebuie încurajat și un suveranism antitrumpist, căruia îi este încredințată o dublă sarcină: limitarea celui georgesco-simionist în timp ce oferă o alternativă creștin-ortodoxă la progresismul de stînga. Dar în ce măsură mai pot fi controlate aceste forțe radicale, de stînga și de dreapta, odată ce au depășit o anumită masă critică?
Narațiunea oficială din România, practic traducerea în română a celei woke din SUA, face din Macklin o Maica Tereza care apăruse printre trupele ICE pur întîmplător. Iar agenții ICE, întunecați la suflet, au împușcat-o doar pentru că așa le-a cerut Trump în cască. Totuși, desfășurarea evenimentelor arată că acolo a fost vorba de ceva mai mult decît de o situație de tipul „a fi în locul nepotrivit la momentul nepotrivit”, cum încearcă să ne convingă editorii realității oficiale. Macklin, care inițial staționa perpendicular pe axul străzii (nu am înțeles dacă fusese oprită mai devreme de agenți sau bloca premeditat cu mașina ei coloana ICE), a refuzat să coboare din mașină la somația unui agent ICE, după care a dat cu spatele în timp ce agentul încerca să deschidă portiera după care a pornit spre colegul acestuia aflat chiar în fața mașinii la cîțiva metri, moment în care acesta a împușcat-o.
Da, Macklin era o mamă cu trei copii și un stîlp al comunității. Al comunității woke sau cel puțin LGBT. De fapt, Macklin este numele de familie al celui de-al doilea soț, în timp ce Good este numele de familie al ultimei soții. Renée Macklin era lesbiană, fiind măritată cu Rebecca Good (https://x.com/GeorgeiQwatson/status/2009119572264153448). Bănuiesc că numele ei de fată a fost Ganger, pentru că pe mama ei o cheamă Donna Ganger. Primul soț o descrie ca pe o „creștină practicantă” („devout Christian”), însă Macklin se prezenta în conturile ei de social media drept „a poet and writer and wife and mom. She said she was currently experiencing Minneapolis, displaying a pride flag emoji on her Instagram account. A profile picture posted to Pinterest shows her smiling and holding a young child against her cheek, along with posts about tattoos, hairstyles and home decorating.” (https://www.facebook.com/100064569647550/posts/by-michael-biesecker-and-jim-mustian-the-associated-presswashington-ap-the-woman/1329413222554320/). Regăsim în această descriere universul woke, familiar deja și în România urbană și tocmai de aceea cazul lui Macklin mi se pare revelator pentru ușurința cu care membrii unei culturi care pare preocupată doar de wellness și ecologism se pot radicaliza și se pot lăsa folosiți și sacrificați de forțe politice care nu dau doi bani pe ei.
O cred pe mama ei cînd o descrie pe fiica ucisă ca pe o persoană blîndă, iubitoare și plină de compasiune: „Renée was one of the kindest people I’ve ever known. She was extremely compassionate. She’s taken care of people all her life. She was loving, forgiving and affectionate. She was an amazing human being.” (ibid.) Un vecin o descrie ca pe un om obișnuit, ca oricare din cartier, în nici un caz un terorist (https://www.cbc.ca/news/world/minneapolis-ice-shooting-victim-9.7037885).
Dar tocmai acestea sunt victimele predilecte ale formatorilor de opinie, ale psihopaților, ale escrocilor de toate felurile, ale revoluționarilor reali sau pretinși, ale narațiunilor corecte. Macklin a fost victima editorilor narațiunilor woke din SUA. Cred că moartea ei putea fi evitată dacă agentul care a tras asupra ei ar fi fost mai uman, însă nu cred că ar mai fi putut să fie evitată prea mult. Creatorii falselor solidarității și exploatatorii nevoii naturale a omului de dreptate puseseră deja în Macklin, ca în atîtea milioane de oameni, convingerea că răul, definit și explicat exclusiv de ideologii mesianici, poate fi oprit doar printr-un act exemplar, care tocmai de aceea merită făcut cu orice preț.
