Frontiera de Est

Românilor li se reproşează că au luat tot ce este mai rău din Vest. Este ca şi cum le-ai reproşa Pieilor Roşii că au luat gripa, scarlatina, sifilisul şi variola, varicela, tuberculoza şi holera de la coloniştii albi. Spre deosebire de băştinaşii americani însă, noi am luat mai ales boli cu transmitere spirituală, boli care au înlesnit acceptarea avortului sau înstrăinarea familială în schimbul lucrului în străinătate, preferinţa pentru oraş în defavoarea satului (şi care nu este determinată de comunism: imediat după 1990, satul era văzut ca un liman şi ca o şansă de mulţi orăşeni): 

“You force us to send our toddlers away
To your schools where they're taught to despise their traditions.
You forbid them their languages [...]

The past it just crumbled, the future just threatens;
Our life blood shut up in your chemical tanks.
And now here you come, bill of sale in your hands
And surprise in your eyes that we're lacking in thanks
For the blessings of civilization you've brought us,
The lessons you've taught us, the ruin you've wrought us --
Oh see what our trust in America's brought us.” https://www.youtube.com/watch?v=bTqV1pnQoos

Dar nu este în primul rând vina Americii, a „Vestului”, ci mai ales a intermediarilor locali, care se simţeau obligaţi să laude „ajutoarele” şi să-i deteste pe ajutaţi. Poate pentru că aceştia nu se lăsau infectaţi de tifosul umilinţei. Intermediarii au îndeplinit în lumea ideilor rolul „asistentelor” din lumea emisiunilor de divertisment de astăzi (http://www.catavencii.ro/confuzul-si-asistentele/), apologeţi ai capitalismului şi darwinismului bine temperat de cuburile de gheaţă din cocteiluri şi de temperatura apei din jacuzzi, elita negociatoare, calificată de dispreţul pentru noi să vorbească în numele nostru.

Iar după ce ne-am îmbolnăvit, tot ei vin să ne spună că, de vreme ce suntem atât de bolnavi, ne merităm soarta, merităm să fim jefuiţi în continuare, precum lipitorile care-şi jefuiesc ruda bolnavă şi bătrână de ultimele ei lucruri, pe motiv că oricum nu mai are ce să facă cu ele.

Orice popor îşi merită lipitorile. Dar nu şi popoarele care n-au ştiut să vadă în doctoratele de la Sorbona silicoanele care erau de fapt. Din simplul motiv că ne lipseşte experienţa istorică a unei imposturi de asemenea proporţii. După 1990, România a ajuns nu sub nivelul mării, ci sub nivelul adevărului. Elita lucrează la pompe fără întrerupere, ridică diguri, pentru a se asigura ca nicio o picătură de adevăr nu ne ameninţă.

E uşor să spui că românul e leneş după ce i-ai luat locul de muncă. Dar noi nici măcar nu avem cui spune „Give me back my job again” (https://www.youtube.com/watch?v=S7wBklcvBg8). 

Cui să i-o spunem? IOR 2, o întreprindere care producea componente optice performante, a fost dezafectată. Într-una din clădirile fostei întreprinderi funcţionează o altă întreprindere: SRI (http://wikimapia.org/77542/ro/IOR-2). Cum a ajuns cea mai urâtă instituţie din România, Securitatea, să devină una respectată, nu este un argument în favoarea SRI, ci în favoarea evoluţiei şi a selecţiei. La fel de naturale ca şi experimentele staliniste ale secolului trecut.

"Hey, Baby I just got back from town
Where the bribes are paid
Honey, they turned my offer down
They say the deal's already made
So now I gotta stand and watch
While it all comes down
And the buzzards and the hawks
And the judges and the mob
Circle round

If the bad guys don't get you, baby
Then the good guys will
With angels on the take
And the gangsters in the yard"

https://www.youtube.com/watch?v=b5o8gwt26To