Cultura noastră împarte oamenii în două clase: cea a oamenilor civilizați (un titlu acordat numai persoanelor care fac această clasificare) și clasa celorlalți, care au doar o formă umană și care pot pieri ori să-i ia naiba din punctul de vedere al „oamenilor civilizați”.
Oh, această cultură „nobilă” a noastră! Vorbește cu atîta pietate despre demnitatea umană și drepturile omului ignorînd această demnitate și aceste drepturi a nenumărate milioane de oameni pe care îi calcă în picioare doar pentru că trăiesc dincolo de ocean sau pentru că pielea lor este de altă culoare sau pentru că nu se pot ajuta singuri. Această cultură nu știe cît este de găunoasă, abjectă și ipocrită, cît de firească le pare celor care o urmează peste mări și văd ce a făcut ea acolo. Această cultură nu are dreptul să vorbească despre demnitatea personală și despre drepturile omului...
Nu voi enumera toate crimele comise sub pretextul justiției. I-am jefuit pe locuitorii indigeni de pămîntul lor, i-am făcut sclavi, am trimis peste ei ultimele scursuri umane. Gîndiți-vă la atrocitățile săvîrșite asupra oamenilor pe care i-am supus, cît de sistematic i-am distrus cu „darurile” noastre alcoolice și prin tot ce am făcut... Îi decimăm și apoi, dintr-o trăsătură de condei, le luăm pămîntul ca să nu mai aibă nimic...
Dacă toată această asuprire și tot acest păcat și rușine sunt săvîrșite sub ochii Dumnezeului german, ai Dumnezeului american sau ai Dumnezeului britanic și dacă statele noastre nu se simt obligate mai întîi să-și lase deoparte pretenția de a fi considerate „creștine” – atunci numele lui Iisus este hulit și batjocorit. Iar creștinismul statelor noastre este hulit și batjocorit în fața acelor sărmani oameni. Numele lui Iisus a devenit un blestem, iar creștinismul nostru – al vostru și al meu – a devenit o minciună și o rușine și vor rămîne așa cîtă vreme crimele nu sunt ispășite chiar în locul în care au fost săvîrșite. Pentru fiecare individ care a comis o atrocitate în numele lui Iisus, cineva trebuie să intervină pentru a ajuta în numele lui Iisus; pentru fiecare persoană care a jefuit, cineva trebuie să dăruiască ceva în schimb; pentru oricine a blestemat, cineva trebuie să binecuvînteze.
Prin urmare, acum, cînd vorbiți despre misiuni, acesta să fie mesajul vostru: trebuie să îndreptăm toate crimele teribile despre care citim în ziare. Trebuie să ispășim crimele încă și mai îngrozitoare, despre care nu citim în ziare, cele învăluite în tăcerea nopții junglei...
(Albert Schweitzer, predică susținută în ziua de 6 ianuarie 1905. Textul în engleză la https://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Schweitzer. Traducere de Gh. Fedorovici.)
