Felul în care înțelegem dreapta credință determină și raportarea noastră la sfințenie: o credință dreaptă, o dreaptă slăvire (în sensul descris în postarea anterioară https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/bor-si-goana-dupa-aur-i.html) ne poate asigura accesul necondiționat la sfințenie, în timp ce o credință întemeiată în recunoașterea slavei lui Dumnezeu și a lipsei noastre de slavă (Romani 3, 23) deși este corectă, riscă să ne îndepărteze de participarea la sfințenia lui Dumnezeu din cauza necurățeniei noastre, singura sfințire posibilă fiind asigurată de retragerea smerită dinaintea sfințeniei inaccesibile a lui Dumnezeu. Sunt două forme de înșelare care ne pot face să pierdem darul Duhului Sfînt fie prin convingerea că-l deținem deja, fie prin convingerea că ne este inaccesibil. Acest mod de gîndire ne face de altfel să ratăm și învierea și nașterea noastră în Hristos (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/12/ortodoxia-hristosului-inaccesibil.html), fapt confirmat și de rezerva cu care femeile sunt tratate și astăzi în ortodoxia „mărturisitoare”:
„credința în «necurăția rituală» nu e în primul rând o problemă socială, nici una de discriminare a femeilor. Este mai degrabă una de discriminare a întrupării Domnului nostru Iisus Hristos și a consecințelor ei mântuitoare.” (https://www.teologie.net/data/pdf/VL-necuratie-rituala.pdf, p. 11).
Impresia mea este că aceste două excese pot fi regăsite în perspectivele diferite asupra lucrării Aghesmei Mari întîlnite la Boboteaza din acest an la PF Daniel, pentru care Agheasma Mare sfințește natura umană („Prin gustarea acestei ape sfințite astăzi se sfințesc sufletul și trupul: se sfințesc casa, gospodăria și grădina; se sfințesc natura omului și natura înconjurătoare puse sub protecția și binecuvântarea Preasfintei Treimi.” https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sarbatoarea-botezului-domnului-la-catedrala-patriarhala-din-bucuresti-186519.html), respectiv la ÎPS Teodosie, care le cere credincioșilor să respecte puterea sfințitoare a aghesmei evitînd să o ia dacă nu întrunesc condițiile necesare, plasînd în mod greșit femeia aflată în perioada menstruației pe lista celor excluși. Aceasta reprezintă însă o viziune la fel de necreștină (https://www.teologie.net/data/pdf/VL-necuratie-rituala.pdf) precum cea afirmată de PF Daniel, chiar dacă face apel la anumite autorități sau rînduieli vechi. Iar aceste rînduieli, deși greșite, ar putea dobîndi în contextul războiului cultural dintre stînga și dreapta o nouă întemeiere culturală ca rezistență în fața feminismului. În plus, ar putea fi folosite pentru a provoca reacții din partea Patriarhiei care ar putea fi lesne considerate dovezi de progresism, cu atît mai mult cu cît ierarhia euroatlantică nu se teme de nimic mai tare decît că ar putea fi acuzată de înapoiere, fundamentalism și de alte semne neîndoielnice de putinism și etnofiletism.
Observam recent că cei mai mulți dintre credincioșii simpli nu mai pot fi răniți de diversele forme de abuzuri la care ar fi expuși din partea clerului pentru că nu mai au nici un fel de așteptări de la acesta (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/ortodoxia-romaneasca-pe-drumul-de-la.html). Orice ar face clerul, credincioșii vor continua să vină să-și ia din Biserică ce le trebuie pentru a putea supraviețui spiritual. Dar această practică are efecte negative asupra întregii Bisericii, care încetează să mai crească, riscînd să-și piardă viața. O demonstrează apariția a două ortodoxii în cadrul BOR, una progresistă și cealaltă fundamentalistă, independente nu doar una de cealaltă, ci amîndouă de ortodoxia tradițională care părea de neclătinat cu doar trei decenii în urmă.
Parabolele împărăției lui Dumnezeu nu sunt parabole ale căutării sensului, ci ale creșterii, ale împlinirii sensului. Pilduitorii semănători vin nu doar să arunce semințe rele în pămîntul bun, ci mai ales să oprească această creștere, înlocuind-o cu iluminarea. Asta se-ntîmplă în ortodoxia de tip High Church, în ortodoxia mediului educat, folosită pentru nașterea unui om nou tot mai compatibil cu modelele umane ale transumanismului. Dimpotrivă, neîncrederea în schimbările culturale imperative îi face pe membrii ortodoxiei de tip Low Church, reprezentată de ÎPS Teodosie, să se retragă într-un model de credință la fel de alienant și de înfricoșător precum cel urmat de segmentul opus. Deși cristalizarea a două ortodoxii deviante este un lucru grav în sine și demonstrează caracterul disfuncțional al BOR, problema este complicată de faptul că fiecare dintre ele are propria concepție în privința funcției și puterilor vițelului de aur.
