Apariția unei realități superioare noi justifică într-o anumită măsură abandonarea sau chiar distrugerea celei vechi. Dar modernitatea este singura ordine din întreaga istorie în care realitatea superioară este fie o abstracție, fie ceva contrar naturii, fie ceva mult inferior realității care trebuie depășită sau înlocuită în viziunea modernă. De pildă, comuniștii au atacat națiunea în numele omului nou, capitaliștii în numele bunăstării, naționaliștii în numele națiunii. După ce au terminat cu națiunea, au trecut la distrugerea familiei naturale. Iar acum se ocupă cu toții de om, a cărui esență trebuie distrusă și eliminată în numele naturii, în numele rațiunii, în numele libertății, în numele evoluției sau, pentru naționalismul mistic, în numele absolutului.
Din fericire, ierarhia ortodoxă din România a anticipat din timp toate aceste mișcări, distrugînd înaintea celorlalți concurenți credința în numele credinței și Biserica în numele Bisericii, păstrînd doar icoanele pentru că sunt frumos colorate iar frumusețea va salva lumea.
