Așa cum popul și rockul s-au combinat și cu opera sau muzica simfonică, este posibilă și combinația dintre genuri atît de diferite precum pop-rock și manele cel puțin ca manifestare diferită a talentului muzical. Această combinație devine însă nefirească acolo unde este impusă ideologic. Din cîte am înțeles din declarațiile celor revoltați de prezența unui manelist (care a prins imediat după ureche tonul ideologic al diversității, acceptării și denunțării discriminării) la concertul Coldplay, această constrîngere i-a deranjat mai mult decît interpretarea unei manele. Dar ideea că asculți doar ce-ți place și doar ce vrei este anulată într-un stat totalitar, la a cărui întemeiere și consolidare a participat de altfel exact lumea frumoasă și liberă care refuză acum să-și recunoască roadele mai puțin frumoase și tot mai puțin libere.
De altfel, lumea lui Coldplay împărtășește cu lumea manelelor refuzul distincției public/privat,
chiar dacă în sensuri diferite: pentru cea dintîi, totul este public, nimic nu
este privat, astfel încît publicul ajunge o chestiune privată. Pentru manelist, totul este privat, nimic nu este public, astfel încît privatul se desfășoară în ceea ce pentru cei care respectă distincția reprezintă spațiul public. Dar în
ambele cazuri, ideea că ai putea avea o lume a ta în care să integrezi lucruri
și valori în care te regăsești, este o idee greșită, fundamentalistă pentru
societatea deschisă reprezentată de Coldplay, respectiv o idee de bulangiu
pentru maneliști (tocmai pentru că refuză distincția public/privat, manelistul
ascultă manele la maxim: pentru el nu există decît o singură lume, și anume lumea
lui, din care toată lumea face parte în mod necesar, trăind în acordurile inimii lui sensibile) sau, în cazul naționalismului mistic, de trădător al cauzei naționale, cum sunt văzuți toți cei care ezită sau întîrzie să-și declare apartenența mistică la neamul absolut. În acest sens, toate aceste trei categorii sunt maneliste și toate potențial totalitare.
Probabil că cel puțin unii dintre spectatorii prezenți la concertul Coldplay de la București au simțit această capcană și s-au speriat văzînd că nu mai au o lume în care să se retragă: „Nu vreau așa ceva la un spectacol pe care aleg să-l văd și nu pentru că, vezi Doamne, pe banii mei nu se poate reproduce Babasha, ci pentru că mi-a invadat spațiul intim în care credeam că pătrund timp de două ore.” (https://hotnews.ro/am-huiduit-in-a-doua-seara-coldplay-asteptarile-mi-au-fost-nu-doar-inselate-ci-calcate-in-picioare-care-e-legatura-intre-concert-babasha-si-nationala-romaniei-1521910)
Din păcate pentru ei, ca de altfel pentru toată lumea, este prea tîrziu: după ce te-ai lăsat convins că iubirea nu se votează, trebuie să înghiți curcubeul cu tot cu rădăcină.
