Pandemia a fost o pregătire pentru sfîrșit, dar deocamdată mie nu îmi este clar dacă ea a fost un eșec sau un succes de etapă. A pregătit pandemia războiul sau războiul a devenit necesar pentru că pandemia nu și-a realizat obiectivele? Că există efectiv o relație între pandemie și război este un lucru afirmat explicit de istoria însăși, care a consemnat sfîrșitul pandemiei în ziua de 24 februarie 2022. Indirect, această relație poate fi văzută și în retorica suspect de asemănătoare întrebuințată în trecut de autorități cu privire la pandemie și în prezent cu privire la război, inclusiv în variațiile de optimism și pesimism cu care cele două fenomene au fost/sunt abordate. Evoluția războiului în sine, mai precis a mobilizării mondiale împotriva lui, în cadrul căreia NATO a preluat rolul jucat de OMS, FDA și CDC împotriva pandemiei, prezintă la rîndul ei asemănări greu de ignorat cu evoluția pandemiei și a măsurilor luate împotriva ei.
Refuzul Vestului de a accepta acordurile de pace propuse în aprilie 2022 (https://www.intellinews.com/fresh-evidence-suggests-that-the-april-2022-istanbul-peace-deal-to-end-the-war-in-ukraine-was-stillborn-321468/) părea să fie justificat doar de interesul de a slăbi Rusia militar și economic. Între timp, și în special după distrugerea Nord Stream 2 în septembrie 2022, a devenit tot mai plauzibilă ipoteza folosirii războiului ca un pretext pentru supunerea totală a UE față de SUA printr-un plan care presupune escaladarea războiului prin transformarea lui dintr-unul regional într-unul pan-european. Așa cum, după cum au demonstrat specialiști din domeniul medical, măsurile anticovid au „escaladat” mortalitatea covid odată cu evoluția bolii prin mutațiile virusului, tot astfel măsurile luate acum pentru a reduce războiul din Ucraina nu fac decît să-l agraveze și să-l amplifice tot mai mult, forțîndu-l să se transforme, să dobîndească noi mutații.
Așa cum populația europeană a fost pregătită pentru anularea drepturilor și libertăților (a libertății de mișcare, de gîndire, de asociere, a dreptului la educație, la muncă, la sănătate,) exact de autoritățile care excludeau inițial posibilitatea vaccinării obligatorii și a anulării libertății (introducînd astfel în psihologia colectivă această posibilitate chiar prin excluderea ei), tot astfel aceeași populație este pregătită acum pentru război, atît prin cei care achiziționează armament cu graba cu care în urmă cu doi sau trei ani achiziționau vaccinuri anticovid, cît și prin cei care, fie în mod aparent, fie în mod real, exclud posibilitatea implicării în război ori se opun din principiu războiului.
Dar mai întîi trebuie să așteptăm sfîrșitul Euro 2024, care poate că este o anticipare și pregătire generală a confruntării militare dintre cea mai rămas din națiunile europene. Oricare ar fi rolul jucat de această ediție, poate ultima din istorie, a turneului final al Campionatului European de Fotbal în scenariul politic global actual, este greu de ignorat faptul că polarizarea socială și destabilizarea economică produse cu patru ani în urmă cu ajutorul pandemiei sunt vindecate acum printr-o unificare întemeiată pe luptă, chiar dacă aceasta este proiectată, simbolic deocamdată, doar pe terenul de joc.
