Condiția învierii în variantele parazite ale creștinismului

 

„Coincidența face așadar ca data de 17 decembrie să însemne în același timp restaurarea tristă a versiunii bolșevice asupra istoriei naționale a românilor, care devine astfel răstignită pentru a nu știu câta oară. Noi știm însă că după orice răstignire urmează o înviere. Aceasta e însăși chintesența credinței noastre. Adevărul băgat acum cu forța sub obrocul cenzurii va răzbate într-o bună zi iarăși la lumină.” (https://fgmanu.ro/2025/12/17/fiinta-nationala-a-romanilor-intre-simbol-si-adversitati/)

Dar la fel de bine se poate spune și că adevărul bolșevic învie după răstignirile la care a fost supus de naționalismul mistic sau de capitalism, după cum își mărturisește speranța Oana Lasconi: „fie ca Revoluția din Octombrie să inspire un nou capitol pentru omenire” (https://adevarul.ro/politica/fiica-elenei-lasconi-s-a-inscris-in-partidul-2497874.html).

Este util de remarcat totuși un element chintesențial al credinței celor doi paraziți mortali ai creștinismului, naționalismul mistic și umanismul progresist (de stînga sau de dreapta): nici unul dintre ei nu poate învia fără a-l răstigni pe celălalt mai întîi. Dar însăși această confruntare se desfășorare pe ruinele creștinătății pe care au măcinat-o prin parazitarea lor criminală, după cum o arată Gustave Thibon în Diagnostic. Eseu de fiziologie socială (Cluj, Echinox, 2004).  

Este caracteristic noii ortodoxii din România să ignore lucrurile elementare din vechea ortodoxie, precum recunoașterea faptului că cine a înviat în Hristos nu mai moare, că toată lumea învie pînă la urmă indiferent de felul în care a murit sau că nu răstignirea ne învie, ci moartea cu Hristos față de lumea aceasta pentru a putea primi și participa la viața Lui.    

 

Apoteoza românului adevărat

 

Românul adevărat cunoaște lucrurile adevărate, care le sunt necunoscute doar copiilor și intelectualilor: „Va trebui să existe niște manuale făcute fără ură și părtinire, în care copiii și intelectualii să învețe lucrurile adevărate prin care au trecut românii.” (https://www.adevarulbisericii.ro/video-cea-mai-tare-predica-a-sfarsitului-de-an-apartine-lui-ps-ambrozie-generatiile-care-vin-din-urma-vor-trebui-sa-invete-lucrurile-adevarate-iar-ele-nu-se-mai-pastreaza-astazi-din-pacate-in-sc/). Din păcate, românul adevărat se ascunde: „românii adevărați se ascund, nu vorbesc despre aceste lucruri. Întâlnesc oameni care au anumite rosturi și se sfiesc să spună lucrurilor pe nume”.

Românul adevărat se ascunde pentru că se teme să nu fie „mușcat veninos de ideologii”. Este vorba despre ideologiile progresiste, care „nasc monștri și criminali”, spre deosebire probabil de ideologiile religioase, care asigură un mediu liniștit și sigur pentru toți oamenii, indiferent de rasă, etnie și credință, sau cel puțin pentru românii adevărați. Din fericire, întrucît „Biserica reprezintă conștiința neamului românesc”, ea trebuie să vorbească, adică să spună lucrurilor pe nume, pentru că în felul acesta „crește conștiințe” și-l ajută pe românul adevărat să-și regăsească conștiința și să-și crească copiii „în dragoste de neam, de țară.” Este exact ce făcea Sf. Ioan Botezătorul cînd striga: „gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”. Pregătea români adevărați.

Apoteoza românului adevărat se încheie prin cererea adresată celui dintîi martir al lui Hristos, Sf. Ștefan, de a-i ajuta pe românii care au dobîndit conștiința creștină, exprimată în dragostea de neam și de țară, să mărturisească adevărul în condiții de siguranță: „Oameni buni, Sfântul Ștefan să ne ajute. Să fiți sănătoși, să nu muriți martiri, dar să mărturisiți credința. Amin.”

(https://www.adevarulbisericii.ro/video-cea-mai-tare-predica-a-sfarsitului-de-an-apartine-lui-ps-ambrozie-generatiile-care-vin-din-urma-vor-trebui-sa-invete-lucrurile-adevarate-iar-ele-nu-se-mai-pastreaza-astazi-din-pacate-in-sc/)