Condiția privirii

 

Cînd plouă, omul de la oraș se întreabă dacă nu cumva ar trebui să-și amîne ieșirea din casă, iar dacă trebuie neapărat să iasă, singura lui neliniște este provocată de o umbrelă defectă sau, eventual, de o încălțăminte uzată ori nepotrivită pentru vreme rea.

Cînd plouă, țăranul se bucură de roadele strînse și se frămîntă dacă o parte din cele care trebuiau aduse acasă au rămas în cîmp. Mînă calul mai iute sau, ajuns acasă, își privește cu prețuire consătenii grăbiți spre gopodăria lor. Ascultă împăcat sunetele familiare care vin dinspre grajd și-și mai face de lucru prin șură.

Privirea orășeanului este un culoar între casă și destinația lui din oraș. Privirea țăranului are cuprinderea orizontului și se înalță recunoscătoare spre cer, indiferent de anotimp, de vreme sau de ceas.

Locuri de veci

 

Mai mort decît un om mort nu poate fi decît un om viu. Un animal nu poate fi decît fie viu, fie mort. Doar omul poate fi viu, mort sau demonic, adică nici viu, nici mort.

Deși ne displace vulgaritatea agresivă a lumii manelelor, locuitorii ei păstrează totuși trăsături umane fundamentale. Temele principale pe care este întemeiată cultura manelei – sexul și banii ca mijloace de dobîndire și manifestare a puterii, care este la rîndul ei un mijloc în vederea dobîndirii respectului – nu au dus la stingerea compasiunii, a milei, a înțelegerii celuilalt (inclusiv a unui „bulangiu”) așa cum s-a întîmplat în mediul clerical în ciuda valorile ortodoxe proclamate: iubirea, credința, iertarea, sfințenia.

Nu cred că mai există vreun alt domeniu profesional în care dezvoltarea afacerii de familie – parohia, catedra universitară, oengeul sau cimitirul ortodox – să ducă la aceeași viață aparentă, vizibilă în mod înfricoșător pe chipul tuturor acestor administratori ai morții veșnice din BOR.  

Gîndul de zi (26)

 

Criteriul competenței ne spune care medic, frizer, inginer, bucătar, mecanic, dentist este priceput și care nu. Dar competența profesională nu-i acordă nimănui dreptul de a vorbi despre sensul vieții, despre binele comun sau despre natura omului. Dimpotrivă, posibilitatea de a avea o înțelegere greșită a lucrurilor fundamentale crește cu cît ne identificăm mai mult cu propria profesie.

Singura competență care îi permite omului să se apropie de adevărul lucrurilor este cea de țăran. Dar asta numai pentru că lucrarea pămîntului și creșterea animalelor în propria gospodărie este singura ocupație care nu este o profesie, ci un mod firesc de a fi.