miercuri, 28 februarie 2024

Noua ortodoxie și dumnezeul ei

 

„Asemenea și arhiereii, bătîndu-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrînii, ziceau: Pe alții i-a mîntuit, iar pe Sine nu poate să Se mîntuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 41-43).

Poporul lui Israel a fost împiedicat să-l recunoască pe Mesia, fiind dus în rătăcire de proprii lui lideri. În schimb, sunt convins că preoții și cărturarii l-au ucis pe Hristos tocmai pentru că l-au recunoscut, așa cum lucrătorii viei l-au recunoscut pe fiul stăpînului viei din parabola din capitolul 21 al Evangheliei după Matei, dar și-au „asumat” această crimă. Povestea se repetă și cu Noul Israel. Așa cum pentru liderii vechiului Israel supraviețuirea și salvarea erau determinate nu de relația cu Dumnezeu, ci de relația cu Cezarul și de o interpretare a Legii care-l excludea pe Dumnezeu și îi ignora pe profeți, tot astfel și noua ortodoxie românească trăiește și se salvează nu prin ascultarea de Hristos, ci prin interpretarea învățăturii creștine din perspectiva unei culturi străină de Dumnezeu și prin recunoașterea misiunii sfinte a Cezarului euro-atlantic.

Arhiereii iudei au forțat mîna autorităților romane, acuzîndu-l pe Hristos (Luca 23, 1-2) iar apoi pe creștini (Fapte 17, 7) că subminează autoritatea Cezarului. Motivul șantajului era determinat în realitate de faptul că prin manifestarea identității Sale dumnezeiești, Hristos submina autoritatea coruptă a preoților și cărturarilor. Iar în lumea de astăzi, în care fiecare om este făcut să creadă că este un Cezar, adică o ființă zeificată înzestrată cu autoritatea și puterea de a recrea și redefini realitatea, preoții și cărturarii creștini își asumă la rîndul lor declarația „nu avem împărat decît pe Cezarul!” (Ioan 19, 15) și fac din ea o mărturisire de credință ortodoxă, o demonstrație de umanism creștin, de credință în Dumnezeul din noi care nu poate fi respinsă decît cu prețul inacceptabil al pierderii împărăției acestei lumi.