Oamenii în general și creștinii ortodocși în special își închipuie că păcatul strigător la cer este o crimă față de cineva nevinovat și lipsit de apărare. În acest sens, fărădelegea nu poate fi decît o încălcare evidentă a principiilor fundamentale ale dreptului derivate din legea morală universală.
Dar păcatul strigător la cer se referă în mod direct la legea cerului. Fără-de-legea și ne-legiuirea sunt prin urmare acțiunile care, prin simpla indiferență față de legea cerului, i se opun (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/08/gindul-de-zi-27.html). Orice gînd, cuvînt și faptă desprinse de voia lui Dumnezeu sunt întemeiate pe principiul lui „facă-se pe pămînt (eventual și în cer) precum pe pămînt”.
Sacrilegiu vine din latinescul sacrilegium, „furtul celor sfinte”, derivat din sacrilegus, „hoț de obiecte sfinte” provenit la rîndul lui din sacrum legere, „a fura lucruri sfinte” (https://www.etymonline.com/word/sacrilege). Păcatul strigător la cer nu este cel prin care sunt furate lucrurile sfinte din templul lui Dumnezeu, ci acela prin care omul ca templu al lui Dumnezeu este înlocuit cu templul omului.
Templul întemeiat de Fiul prin Întrupare, Jertfă și Înviere este deschis și primitor în mod tainic, adică personal în intervalul istoriei pînă la a Doua Venire, cînd Hristos va veni ca un fur (1 Tes. 5, 1-8; 2 Petru 3, 10; Apoc. 16, 15), dezvăluind natura nelegiuită a templului omului edificat în egală măsură în plan secular și în cel religios, caracterul falsei lui sfințenii și aura auto-divinității lui strigătoare la cer.
