joi, 1 februarie 2024

Progresul prin vandalizarea de sine

 

Apelul lui Iorga la mobilizarea națională în fața vandalilor (https://www.scoalaclasica.com/post/grija-monumentelor-istorice) era adresat „oamenilor buni” din vremea lui. Oamenii buni de acum o sută de ani erau cei care regretau această situație de distrugere și nepăsare, „începînd a se simți”, ceea ce „e mare lucru”. Situația din perioada post-comunistă mă face să mă gîndesc însă la posibilitatea un unui sens reflexiv al vandalizării, prin care acțiunea de „distrugere din ignoranță sau violență gratuită a unor opere de artă, edificii publice” (DEX) este posibilă doar după ce populația s-a vandalizat pe sine ori s-a lăsat vandalizată din încrederea în cei mai buni dintre noi. Oamenii buni din zilele noastre sunt însă diferiți de contemporanii lui Iorga: deși cei de acum regretă situația în care au ajuns monumentele fundamentale ale identității noastre naționale, ei sunt exact cei care au susținut vandalizarea noastră de sine nu din ignoranță sau din violență gratuită, ci cu cele mai bune intenții în scopul transformării noastre în vandalul global (frecvența termenului în limba engleză a crescut exponențial după 1960, adică în urma revoluției culturale realizată la noi cu o întîrziere de cîteva decenii https://www.etymonline.com/word/vandalize). Starea de înapoiere în care ne ținea cultivarea monumentelor culturii naționale le-a trezit oamenilor buni din ultimii treizeci și patru de ani sentimentul datoriei. „Începînd a se simți” față de pericolul barbariei naționale, au considerat că acest pericol nu poate fi îndepărtat decît prin barbaria civilizată a omului universal produs în laboratorul utopiilor umaniste. Am fost vandalizați în numele culturii, științei și civilizației produse de marșul istoriei, progresul social și evoluția biologică.

„Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el.” „Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei.”  Avertismentul apare în toate evangheliile, ca judecată a lui Dumnezeu rînduită celor care s-au lăsat vandalizați, preferînd împărăția de seră a societății deschise.