vineri, 13 mai 2016

Minciuni luminoase



În ziua de 15 aprilie 2016, în școlile americane publice s-a ținut „Ziua Tăcerii” în semn de solidaritate cu minoritățile homosexuale care se pretind discriminate (http://touchstonemag.com/merecomments/2016/04/standing-2016-day-silence/). Atît de discriminate, încît din grădinițele americane acreditate de National Association for the Education of Young Children și dedicate „excelenței în educație”, copiii sînt eliminați dacă ei sau părinții lor contestă, oricît de indirect, programul de educație explicit și ferm pro-homosexual al instituției (http://touchstonemag.com/merecomments/2016/04/coming-preschool/). Un medic urolog de la unul dintre cele mai bune spitale americane a fost dat afară pentru că a îndrăznit să vorbească public despre riscurile sporite la care sînt expuși membrii LGBT (http://touchstonemag.com/merecomments/2015/07/darker-dangerous-side-american-homosexuality/). Într-una dintre postările anterioare menționam cazurile sporite de abuz la care sînt supuși tot mai mulți copii din Marea Britanie de la vîrstele cele mai mici în vederea schimbării sexului lor (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2016/05/ortodoxia-paralela.html, și la http://www.dailymail.co.uk/news/article-3572312/Children-aged-three-transgender-therapy-NHS-Pre-school-infants-167-youngsters-aged-10-received-treatment-year.html).
În condițiile în care o parte din oameni este conectată, iar cealaltă (temporar) deconectată de la tabletă și iphone, nu prea mai ai cui să-i spui lucruri legate de realitate. Oamenii neconectați la minciună pentru că au rămas legați de adevăr aproape că au dispărut. Este adevărat că omul s-a aflat întotdeauna într-o relație tensionată cu adevărul; dar pe vremea cînd omul trăia în natură și în istorie, era mai greu să fie mințit și să se mintă singur. Cînd mintea i-o lua razna, trupul reușea să-l trezească. Astăzi, trupul așteaptă cuminte ziua în care va putea fi conectat și el la tabletă, o dată cu sufletul utilizatorului. Trupul își urmează stăpînul. În iad, ca și în rai.
Poate că trupul ajunge să fie utilizat ca o simplă aplicație tocmai pentru că omul nu mai poate percepe realitatea în alți termeni. Din fericire, trupul nu a fost proiectat de un inginer de la Apple sau Microsoft, așa că opune o rezistență pe care cei mai iscusiți hackeri, de la ingineri geneticieni și chirurgi la ideologi, nu o pot înfrînge. Și de aceea, ei ne mint: ne mint spunîndu-ne că operația de schimbare de sex este posibilă, că este de dorit, că oricine poate fi nu doar oricine, ci și orice dorește.
Pe vremuri, cei care se pretindeau Napoleon sau Cezar erau tratați. Astăzi, ne tratează ei pe noi.
În continuare, am tradus un text care aruncă lumină peste aceste noi probleme cu care se confruntă lumea întreagă și pe care creștinii poate că preferă să nu le vadă. Numai că perdeaua altarului nu se trage peste lumea aceasta, ci peste lumea care stă să vină. Perdeaua nu este ecranul unei tablete divine, iar biserica nu este o peșteră platonică. Poate că lumea se mulțumește cu lumina proiectată de ecranul tabletei și pentru că majoritatea creștinilor se mulțumește cu lumînările din Biserică, uitînd că Hristos s-a numit Lumina lumii (Ioan 8:12), nu lumina Bisericii.

*

Fantezii chirurgicale


 Pentru că Dumnezeu nu este creatorul neorânduielii, ci al păcii, în toate Bisericile sfinţilor” (1 Corinteni 14:33)

Ne este impusă invenția unui nou „drept civil”. Cred că dacă marele martir al drepturilor civile autentice ar putea vedea lucrurile care se fac în numele cauzei lui, ar fi nefericit – acesta dacă lucrurile în care a crezut în timpul vieții sînt avute în considerare. În lunile din urmă lumea a fost supusă apariției lui Bruce Jenner pe coperta revistei Vanity Fair, un personaj care-și spune Caitlyn și care arată ca o femeie. În Germania, Cardinalul Reinhold Marx a vorbit despre Caitlyn în termeni strălucitori, spunînd că Biserica ar trebui să susțină „dreptul ei” de a fi orice „ea” își dorește. La vremea redactării acestor rînduri, rămîne încă de văzut ce are de spus Papa Francis despre povestea asta.
Între timp, în Baltimore, Maryland, Spitalul Johns Kopkins rezistă fenomenului. După cum informa CNC News în 2 iunie anul trecut:

„Dr. Paul R. McHugh, fostul șef al secției de psihiatrie al Johns Hopkins Hospital și actualul Distinguished Service Professor of Psychiatry al respectivei instituții, a afirmat că transgender-ismul este o «dereglare mintală» care are nevoie de tratament, că schimbarea de sex este «biologic imposibilă» și că persoanele care promovează operația de redistribuire sexuală [sexual reassignment surgery] colaborează cu dereglarea mintală [mental disorder] și o promovează.
Profesorul a mai vorbit despre un nou studiu care arată că rata de sinucidere în rîndul indivizilor transgen (transgender) este de douăzeci de ori mai mare decît cea înregistrată în cazul indivizilor care nu sînt transgender.”

Johns Hopkins, unul dintre cele mai bune spitale din lume, făcea astfel de operații în trecut, dar nu le mai realizează în prezent. Povestea relatată de CNC continuă:

„Dr. McHugh a mai declarat că există «doctori induși în eroare» care, lucrînd cu copii de vîrste foarte mici care par că imită sexul opus, sînt hotărîți să administreze «hormoni de întîrziere a pubertății pentru a face ca operațiile ulterioare de schimbare de sex să fie mai puțin apăsătoare – și fac asta în ciuda faptului că medicamentele împiedică creșterea copiilor și riscă să cauzeze sterilitate.»
O astfel de acțiune este «un fel de maltratare de copii,» a spus Dr. McHugh, luînd în considerare că 80% dintre acești copii și-ar «depăși confuzia și vor crește în mod firesc dacă nu ar fi tratați.»”

Pentru ca o operație de schimbare de sex să reușească efectiv ar trebui ca fiecare celulă din corp să fie schimbată precum și modelul impulsurilor cerebrale [brainwave patterns]. Lobul frontal al creierului ar trebui și el să fie transformat.

„Schimbarea de sex este imposibilă din punct de vedere biologic,” susține McHugh. „Persoanele care suportă o operație de redistribuire sexuală nu se schimbă din bărbați în femei sau invers. Mai degrabă, aceste persoane devin bărbați feminizați sau femei masculinizate. A pretinde că aceasta este o chestiune care ține de drepturile civile și a încuraja intervenția chirurgicală înseamnă în realitate a fi părtaș la o dereglare mintală și a o promova.”

A venit vremea ca Biserica să privească această problemă direct în ochi și să hotărască cum să îi răspundă în lumina învățăturii de credință, împreună cu teologia sacramentală.

Caritate și Adevăr

În mod evident, vrem să răspundem tuturor nevoilor omenești cu compasiune; vrem să împărtășim nădejdea dăruită doar prin învățătura lui Iisus Hristos. Ce înseamnă acest lucru pentru o persoană care se simte „transgen”? Ce înseamnă asta pentru o persoană care a trecut prin operația de schimbare de sex? Această problemă nu a existat în zilele apostolilor în modul în care există ea astăzi. Trebuie, prin urmare, să extragem principii din Scriptură care să ne îndrume în mod corect. În textul de față caut să demonstrez că atît a te supune acestei operații, cît și a o efectua, reprezintă un păcat împotriva Creatorului. Cei care lucrează în slujirea pastorală trebuie să îndemne pe oricine se gîndește să facă această operație să renunțe. Celor care au fost deja afectați de operație, pastorii trebuie să le ofere iertarea exact în aceiași termeni care se aplică pentru oricare alt păcat: mărturisire și pocăință. Acesta este singura posibilitate de a păși în caritate și adevăr.
Primul capitol al Epistolei către Romani a Sf. Pavel arată două lucruri dezvăluite de sus: pe de o parte, dreptatea lui Dumnezeu și mesajul salvării oferit oricui crede; și, pe de altă parte, mînia lui Dumnezeu, îndreptată împotriva „a toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” Din rîndul celor din urmă fac parte toți cei „care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Amin!” Aceștia din urmă sînt cei care acționează „împotriva firii.” Mai presus de orice, întreaga lor atitudine față de lucrurile create, inclusiv sexualitatea lor și propriile lor corpuri reprezintă o formă de idolatrie care-i conduce către orice formă de rău (vezi Romani 1:16–32).
Sînt sigur că Pavel nu se referă aici la oamenii tulburați care sînt afectați de o reală criză de identitate, și cu siguranță nu vorbește despre minori. Dar trăim într-o cultură atît de coruptă încît ajunge să semene tot mai mult cu lumea pe care o descrie în Romani 1. „Doctorii induși în eroare” pe care-i menționează Dr. McHugh sînt parte a acestei culturi moderne. Minorii sînt influențați cu ușurință, iar adulții care le încurajează confuzia și problema, procedează într-un mod periculos. Într-un mod foarte concret, ei așază pietre de poticnire înaintea copiilor (Matei, 18:6–7).
Doctorii care administrează hormoni de întîrziere a pubertății nu au nici o justificare medicală validă pentru a proceda astfel, așa că ar trebui să li se suspende dreptul de practicare a medicinei. Doctorii care efectuează operația de schimbare de sex, care în realitate nu e decît mutilare sexuală și chirurgie plastică, nu împlinesc nici un serviciu medical propriu-zis; și lor ar trebui să li se anuleze licența. Pe lîngă aceștia, un întreg ansamblu de politicieni, celebrități, editori și alții, care include poate chiar și consilieri din școli diverse, toți aceștia fac parte din tendința de „schimbare a adevărului lui Dumnezeu într-o minciună.”
Oamenii prinși în propria confuzie și care au nevoie de ajutor psihiatric (și, desigur, de ajutor spiritual deopotrivă) trăiesc într-o cultură care le oferă într-o măsură tot mai mare opusul lucrurilor de care au nevoie, încurajîndu-i să facă o alegere dezastruoasă. În mijlocul unei asemenea culturi, Biserica trebuie, pentru cei care sînt vulnerabili, să fie un loc sigur de refugiu față de forțele exercitate de lume, trup și diavol.

Învățătura sacramentală

Adevărul lui Dumnezeu privitor la natura sexuală a neamului omenesc, care este opera Sa, este cel mai bine concentrată în Cartea Facerii: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi»” (1:27-28).
Am mai avut deja de-a face cu actuala confuzie din lume în privința căsătoriei, în mod special în legătură cu chestiunea referitoare la ceea ce este numit căsătorie între persoane de același sex. Trebuie să înțelegem totodată, problema suplimentară pe care „transgen-ismul” o aduce în discuție. După cum a arătat Dr. McHugh, operațiile de schimbare de sex sînt o minciună, o minciună cioplită în carnea unui om și susținută de neîntrerupte injectări, dar tot o minciună pînă la urmă. Nu există nimic precum o operație de schimbare de sex pentru oameni – sau, la drept vorbind, pentru oricare specie de mamifere. Singurul lucru care se poate face în această privință este mutilare care produce sterilitate.
Problema sterilității nu este un detaliu minor. Într-adevăr, persoanele care s-au supus acestei operații nu sunt transformate de la un sex la celălalt, ci sînt făcute eunuci. Capacitatea lor de a „crește și a se înmulți” este distrusă. Într-un sens, o asemenea operație este o culminare a „culturii morții”, întrucît include în mod obligatoriu sterilitatea.
Prin urmare, ce ar trebui să facă un preot dacă un bărbat real dorește să se căsătorească cu o femeie trangenr, sau o femeie reală cu un bărbat transgen? Din nefericire, unii evanghelici moderni și-au manifestat disponibilitatea de a trata minciuna lumii ca și cum ar fi un adevăr. Unii clerici catolici vor să corupă catolicismul în același mod. Dar o asemenea căsătorie ar fi o ficțiune în aceeași măsura în care este și căsătoria dintre persoane de același sex. Nu poate fi împăcată cu teologia sacramentală, și nici măcar cu realitatea imediată.
   
Identitate

Feminiștii radicali au născocit un nou termen: „cisgen” („cisgendered” https://en.wikipedia.org/wiki/Cisgender) Se referă la o persoană care se identifică cu genul lui sau al ei, și adeseori conține implicația că ceva nu e în regulă, sau cel puțin plicticos și conformist în acceptarea genului propriu ca parte a identității personale. În realitate, desigur, tocmai opusul acestei descrieri este adevărat. Căci, după cum afirmă Dr. McHugh:

„Acest sentiment resimțit cu intensitate de a fi transgen constituie o dereglare mintală în două privințe. În primul rînd, ideea că există nepotrivire sexuală este pur și simplu greșită – nu corespunde realității fizice. În al doilea rînd, prin rezultatele psihologice cumplite la care poate duce.”

Mă simt cît se poate de fericit ca „cisgen.” Îmi place să fiu bărbat, și simt ca un bărbat. Soției mele îi place să fie femeie, și simte ca o femeie. A fi nefericit cu firea pa care ți-a dat-o Dumnezeu înseamnă să fii nerecunoscător, iar acesta este și un lucru destul de trist. Fpatul că suportarea operației de schimbare de sex mărește șansa cuiva de a se sinucide de douăzeci de ori demonstrează că susținerea acestei decizii este orice altceva, dar în nici un caz un gest motivat de compasiune.
Mai bine zis, oricine se simte nefericit că este „cisgen” e demn de milă. Persoanele de felul acesta au nevoie de ajutor psihiatric și spiritual. A le încuraja psihoza înseamnă pur și simplu a te face părtaș culturii descrise în primul capitol al Epistolei către Romani, o cultură cu care creștinii nu trebui să aibă nici o părtășie.

  (Robert Hart, “Surgical Fantasy”, Touchstone Magazine, May/June 2016 (http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=29-03-025-v. Traducere de Gheorghe Fedorovici)