marți, 17 aprilie 2018

Circuitul poeziei prin lume


Cînd iese din poezie
omul nu se mai duce nicăieri.
Cînd poezia iese din el,
omul se duce pe lumea cealaltă,
ca să nu mai grăiască aici cuvinte de negrăit.
Dar poezia, unde se duce ea cînd iese din om?
M-am uitat în frunză,
dar nu era acolo.
M-am uitat în boaba de rouă,
dar nu era acolo.
Nici printre seringile din parcare,
nici în cărucioarele de cumpărături
pline sau goale.

Se duce poezia înapoi în poezie?
Dar cum ar putea să intre a doua oară în pîntecele ei
și iarăși să se nască?
Cînd poezia iese din om
se duce înapoi în cuvînt
cuvîntul ia trup
și rămîne întru noi,
iar noi rămînem întru el
ca să nu ne mai rușinăm
cînd grăim cuvintele de negrăit
oricît s-ar rușina lumea aceasta
pentru că nu se mai duce nicăieri.