Tocmai am ascultat la Radio România Cultural un
medalion emoționant dedicat lui Cezar Ivănescu. Vocea Ioanei Greceanu, evocînd
prezența poetului, a însemnat o veritabilă chemare, căreia poetul i-a răspuns:
l-am putut auzi pe Cezar Ivănescu recitînd „Gîndul”.
Din nefericire, nici bine nu s-a stins vocea
poetului, cînd realizatorul emisiunii a difuzat o muzică pe care nu vreau să o
calific. Puteți să o faceți dumneavoastră, este vorba despre această piesă: https://www.youtube.com/embed/H7HmzwI67ec
„Plângi
Gândul morţii ca un frate geamăn/ pe cine mai duci tu de mână, frate?” continuă
zglobiu prin „Let's hang out if you're down to get down tonight/ 'Cause it's
always a good time”.
Piesa celor de la Owl City nu a apărut în mod
întîmplător, pentru că cineva a apăsat aiurea pe un buton. Cultura trebuie
făcută praf, ca nu cumva potențialul ei salvator să ajungă la oameni. Faptul că
lucrurile cu sens sînt împachetate în ambalaje fără sens îi deranjează pe prea
puțini dintre noi. Luptăm cu toții împotriva inculturii, înarmîndu-ne cu tot
arsenalul pe care anticultura ni-l pune la dispoziție.
Ca de obicei, preferăm răul cel mai mic.
Dar dacă el ne preferă pe noi?
