„Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?” Galateni 3, 3
După cum spuneam în urmă cu aproape zece ani, „masca s-a pus peste lume fiindcă mai întîi s-a pus peste oameni” (http://www.nistea.com/eseuri/gheorghe_fedorovici/despre-natura-raului-in-filmul-soare-inselator-de-nikita-mihalkov.htm). Observația mi-a fost inspirată de descrierea rolului măștii (în sens figurat) în Rusia anilor ’20 de Nadejda Mandelștam în memoriile ei (Speranță abandonată, Polirom, 2005, p. 321-324), descriere care m-a ajutat să înțeleg mai bine filmul lui Mihalkov, Soare înșelător (https://en.wikipedia.org/wiki/Burnt_by_the_Sun). Care este masca din om peste care s-a pus masca dinafara omului? Este masca falsei credințe, a credinței pe care ne-o puneam duminica și la sărbători și pe care o scoteam imediat ce plecam de la slujbă pentru a ne putea relua viața noastră normală. Este masca pe care nu vrem să o scoatem din simplul motiv că ne-a devenit constitutivă. Este masca singurei „normalități” pe care suntem dispuși să o recunoaștem și la care dorim să ne întoarcem (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/10/starea-de-anormalitate.html). Masca medicală ne deranjează în primul rînd pentru că acoperă masca noastră de dedesubt, masca noastră adevărată. Ne opunem măștii fizice pentru că ascunde masca noastră spirituală. Adevăratul credincios nu poartă mască medicală în spațiul public tocmai pentru ca toată lumea să știe cum arată un credincios adevărat.
Știm mai multe despre vaccinul anticovid decît despre Dumnezeu. Nu știm nimic despre paza gîndurilor sau trezvia minții, nimic despre gîndurile răutății, dar știm exact cum ne intră nanocipurile în minte și de acolo în suflet. Nu știm nimic despre lucrarea minții și a inimii, dar știm totul despre cum ar putea lucra vaccinul în noi. Curățirea, luminarea și desăvîrșirea creștinului sunt acum determinate în primul rînd, dacă nu exclusiv, de raportarea noastră la vaccin și covid. Nu spun că vaccinul este bun, dimpotrivă. După cum am mai afirmat cu altă ocazie, consider că graba cu care a fost lansat pe piață, sustragerea corporațiilor din industria farmaceutică de la imperativele etice și presiunea unor autorități care au profitat de criza produsă de pandemie pentru a-și spori puterea și a-și diminua responsabilitatea justifică suspiciunea rezonabilă față de acest vaccin.
Ce încerc să spun (și prin această postare) este că vaccinul nu ne poate face mai mult rău, în plan duhovnicesc, decît ne-am făcut deja noi înșine prin obsesia noastră față de el. Hai să fim cinstiți și să ne punem întrebarea: preocuparea noastră pentru înțelegerea apocaliptică a vaccinului și a virusului ne-a apropiat sau ne-a înstrăinat de viziunea ortodoxă filocalică? Care sunt roadele cultivării interesului nostru pentru vaccin: o sporită încredere în mila și puterea lui Dumnezeu, o dragoste mai mare față de Dumnezeu și aproapele, o rîvnă mai aprinsă pentru rugăciune, sau frică și delăsare duhovnicească care culminează în falsificarea – cu sprijinul regretabil al majorității clericilor – a înțelegerii Tainelor, transformate din lucrări tainice și îndumnezeitoare ale unirii noastre cu Hristos în puteri magice de îndepărtare a bolii pentru ca totul să revină la vechea și scumpa noastră anormalitate?
Sunt citate în mediul online ortodox tot felul de texte profetice al părinților nevoitori din trecut în care deși nu se vorbește despre covid, în rest nu a scăpat nimic. Nano-roboții sunt prevestiți în detaliu. Nu am întîlnit însă menționată o vorbă a Sf. Paisie Aghioritul legată de faptul că antihristul este deja în inimile noastre, lucru pe care ar fi trebuit să-l știm încă din Scriptură:
„Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.” (Facerea 6, 5);
„Cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui” (Facerea 8, 21);
„Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu!» Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Ps. 13, 1-3);
„Cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15, 18-20). Iată, în sfîrșit, și cuvîntul Sf. Paisie Aghioritul, cu un scurt dar folositor context explicativ: „renunțarea generalizată la nevoința pazei minții și la chemarea numelui Domnului este interpretată în tradiția ortodoxă drept semn apocaliptic, al unei epoci dominate de duhul antihristic. Extrem de revelator pentru rândurile de față este răspunsul dat de Sfântul Paisie Aghioritul unor pelerini care l-au întrebat: «Foarte mulți spun că vine antihristul, ce trebuie să facem?» Acela le-a răspuns: «Nu vă ocupați cu aceste lucruri, care vă tulbură și vă chinuiesc. Antihristul lucrează înlăuntrul nostru. Acolo trebuie să fim cu luare aminte și să-l înfrângem». (https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/nevointa-duhovniceasca-si-vremurile-de-pe-urma-157743.html)
Dincolo de diversele manipulări mai mult sau mai puțin discrete, trebuie să recunoaștem că ele nu s-ar fi răspîndit cu atîta ușurință și entuziasm dacă nu ar fi găsit un teren fertil. În mare măsură, înțelegerea greșită a riscurilor legate de vaccin este determinată de predispoziția lumii ortodoxe pentru înțelegerea magică a răului, ca putere care poate fi trimisă sau alungată mai degrabă prin formulele potrivite decît prin puterea lui Dumnezeu, Care lucrează și prin credința noastră în El. În ordinea magică, credința este inferioară cunoașterii formulei. În mentalitatea magică întreținută difuz de religiozitatea populară și precis de clerici interesați să fie percepuți ca „preoți cu har” și publicații precum Formula As, virusul este perceput drept corespondentul științifico-tehnologic al deochiului sau blestemului, controlat acum prin vaccinul anticovid pentru a pune stăpînire pe trupul și sufletul omului. Știința însăși, și cea medicală în mod special, tinde să fie interpretată în universul fundamentalist în categorii magice.
Toată descrierea procesului de posedare prin vaccin, cu importanța acordată formulei vaccinului, este una de natură magică, omul stăpînit de duhul demonic transformîndu-se fără a se putea împotrivi într-o altă persoană, cu o altă identitate. Ce uită ori efectiv nu știu cei care împărtășesc această viziune este că oricît de magică ar (re)deveni știința, la nivelul magic biruința rămîne cu neputință. Dacă rămînem la acest nivel suntem biruiți oricum, indiferent că ne vaccinăm sau nu. Biruința este cu putință doar în ordinea teologică în care Dumnezeu este atotputernic, este cu noi în fiecare zi (Matei 28, 20) și în care nimic nu ne poate despărți de El, „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani 8, 39)
