Cunoașterea tehnologică este o cunoaștere în siguranță, văzută cu ochiul tehnologiei, deci experimentată într-un mod tehnologic. Cunoașterea tehnologică este posibilă printr-o gîndire de tip tehnologic, care este forma simplificată a gîndirii științifice, ea însăși amenințată în permanență de reducționismul scientist.
Ceea ce mi se pare îngrijorător în videoclipul micuței Lulu, americanca în vîrstă de opt ani inclusă recent în Cartea Recordurilor pentru filmările ei cu drona în Ungaria și România, nu este atît situarea unor localități din România în Transilvania, ca și cum aceasta ar fi o țară distinctă de România (și anume Sovata, Odorheiu Secuiesc și Tîrgul de Marți, spre deosebire de satul Polonița, situat în România, https://www.youtube.com/watch?v=5QdmXdc2SwI), ci tocmai promovarea unui mod tehnologic de raportare la realitate, care explică poate și ușurința cu care Transilvania este indicată neglijent ca o zonă distinctă de România. Practic, mesajul videoclipului constituie un apel direct la o mai mare implicare a femeilor în tehnologie: „Femeile reprezintă doar 28% din forța de muncă din domeniul STEM (Science, Technology, Engineering and Mathematics). Îmbunătățirea acestui decalaj necesită ajutorul mentorilor și sporirea experiențelor STEM. Împărtășiți-vă cunoașterea de tip dronă și CONTINUAȚI EXPLORAREA”, este concluzia și îndemnul filmulețului adresat persoanelor de sex feminin de toate vîrstele. Nu m-ar surprinde să aflu că accentul pus asupra siguranței explorării vrea să sugereze vulnerabilitatea femeii într-o lume în care cunoașterea este descrisă ca un monopol al bărbatului și o sursă de putere care îi este rezervată.
Odată cu victoria politică a feminismului, urmează monopolul feminist asupra științei și tehnologiei, domenii-cheie ale vieții profesionale subordonată ideologic principiilor DEI. Prin urmare, adaptarea Curriculumului național la un tip de progresism științific va fi supusă unei presiuni sporite.
Lumea poate fi un loc periculos („Dangerous Plants” este titlul videoclipului), însă tehnologia ne permite să o explorăm în siguranță. În cuvintele entuziaste ale lui Lulu, „de exemplu, dacă ești, gen, un om de știință, și dacă, gen, studiezi plantele și dacă, gen, vrei să te apropii de ele, gen, foarte mult, dar ele sunt, gen, periculoase, atunci poți să le studiezi gen foarte de aproape cu ajutorul unei drone.” Acest tip de existențialism tehnologic valorifică dezastrul mintal produs în prealabil prin dependența de tehnologie, izolîndu-l pe om și mai mult de realitate chiar în timp ce îi oferă o formă tehnologică de apropiere de ea.
