Povestea de la Oradea are o miză politică, deci implicit electorală. Cred că Primăria Oradea nu a autorizat evenimentul Pride pentru a lăsa impresia că peneliștii (care conduc Primăria prin primar și prin majoritatea deținută în Consiliul Local), ar susține morala și familia. Intenția este de a demonstra că atașamentul față de valorile tradiționale nu reprezintă un monopol suveranist și, prin urmare, liberalii pot fi priviți ca niște auriști respectabili, pro-europeni. Ideea este însă riscantă, avînd în vedere că actuala identitate europeană este întemeiată pe valori opuse, după cum o confirmă mesajele de condamnare venite din partea Consiliului Europei (https://www.juridice.ro/839630/consiliul-europei-cere-autoritatilor-din-oradea-sa-permita-desfasurarea-in-siguranta-a-marsului-pride.html) și a primarilor Parisului și Budapestei (https://hotnews.ro/primarul-parisului-critica-interzicerea-oradea-pride-reactie-si-de-la-budapesta-2308967), precum și din partea românilor progresiști, care văd în decizia Primăriei Oradea un semn de înapoiere. Însă decizia este oricum un cîștig, în primul rînd prin faptul că oalele se sparg deja în capul orei de Religie sau cel puțin în capul BOR (https://hotnews.ro/de-ce-nu-se-poate-organiza-un-mars-pride-in-bible-belt-ul-romanesc-cazul-de-la-oradea-2308600), în timp ce progresiștii, straight și gay, vor acumula capital prin autovictimizare. Liberalii nu prea mai aveau ce să piardă, așa că au ajuns în situația de a miza în jocul politic cu hainele occidentale de pe ei – pe care le vor recupera de-abia după ce vor defila în fundul gol la următoarea ediție Pride.
