Legea lui Dumnezeu este înscrisă în conștiința omului, fiind precizată și confirmată prin Revelație. De aceea, legea omenească care nu este întemeiată pe Legea lui Dumnezeu nu este altceva decît fărădelege. Nelegiuirea și fărădelegea au sens doar prin raportare la Legea lui Dumnezeu. Legea omenească care nu este întemeiată pe Legea lui Dumnezeu ajunge în mod necesar să legifereze în favoarea nelegiuirii și să condamne Legea lui Dumnezeu ca nelegiuire și fărădelege. Omul care nesocotește Legea lui Dumnezeu este un nelegiuit și trăiește în fărădelege chiar dacă respectă legea omenească.
