Anul acesta este declarat de Sf. Sinod al BOR „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea” în cursul căruia va avea loc „proclamarea solemnă a canonizării unor mărturisitori și mari duhovnici misionari români propuși spre canonizare de către Sinoadele mitropolitane” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/proclamarea-anului-2025-in-patriarhia-romana-ca-anul-omagial-al-centenarului-patriarhiei-romane-si-anul-comemorativ-al-duhovnicilor-si-marturisitorilor-ortodocsi-romani-din-secolul-al-xx-lea-194895.html).
Anul 2025 este încununarea religiei românismului, noua religie care continuă să pretindă că este ortodoxă și care și-a primit deja conducătorul în persoana lui Călin Georgescu, chiar dacă acesta nu va ajunge și președinte. Publicarea noilor pravile ale românismului a început exact cu o lună înaintea alegerilor parlamentare din 2020, mai precis în 6 noiembrie 2020, cînd Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților comunica un set de 10 „criterii orientative” pentru „un vot responsabil și corect” (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/recomandari-pastorale-pentru-un-vot-responsabil-si-corect/). AUR intra atunci în Parlament cu peste 9%, în ciuda sondajelor care îi dădea slabe șanse ori nici una. Ulterior, această recomandare a fost susținută de Patriarhia Română în cursul anului 2024 în martie (https://basilica.ro/indreptarul-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-privind-anul-electoral/) și în iunie (https://basilica.ro/sfantul-sinod-10-criterii-orientative-privind-aprecierea-candidatilor/). Sublinierea criteriilor care „vizează realizarea binelui țării și promovarea valorilor creștine în societate” este menținută în comunicatul din 27 noiembrie 2024 (https://basilica.ro/recomandarile-bisericii-ortodoxe-romane-privind-alegerile-parlamentare-si-prezidentiale/), cînd victoria lui Călin Georgescu din primul tur al prezidențialelor separase deja decisiv taberele între naționaliști și occidentaliști, în timp ce electoratul suveranist putea vedea în comunicatul Patriarhiei din ziua următoare cel puțin un sprijin tacit în recunoașterea dreptului fiecărui cetățean de a-și exprima valorile și convingerile personale, oricare ar fi fost ele, prin intermediul votului (https://basilica.ro/apel-la-rugaciune-si-calm-in-contextul-alegerilor-electorale-actuale/). Pentru ca în data de 4 decembrie 2024, cu doar cîteva ore înaintea desecretizării documentelor din CSAT (https://hotnews.ro/iohannis-a-declasificat-documentele-prezentate-in-sedinta-csat-despre-calin-georgescu-sri-a-gasit-797-de-conturi-create-in-2016-conservate-si-activate-la-capacitate-maxima-1853640), Patriarhia să-și amintească brusc de rădăcinile ei occidentale, criteriile electorale legate pînă atunci exclusiv de „realizarea binelui țării și promovarea valorilor creștine în societate” fiind brusc îmbogățite de moștenirea europeană:
„Biserica Ortodoxă Română nu este indiferentă față de prezentul și viitorul României, ci apără și promovează în societate valorile credinței creștine și ale democrației europene, spre binele poporului român.
În acest sens, în calitate de prim semnatar al „Declarației cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană” din 16 mai 2000, Biserica Ortodoxă Română reafirmă angajamentul ferm față de apartenența României la Uniunea Europeană, spațiu al prosperității și cooperării între popoarele Europei, ai cărei părinți fondatori au fost profund ancorați în creștinism.” (https://basilica.ro/comunicat-de-presa-libertate-responsabila-si-pace-sociala-in-alegerile-prezidentiale/ subl. mea, G. F.).
Comunicatul pro-european al BOR este din categoria lui „sigur, ne-am vaccinat, gata!” (https://www.libertatea.ro/stiri/patriarhul-daniel-spune-ca-s-a-vaccinat-impotriva-covid-19-3852017). Nu vreau să sugerez că discursul pro-european din BOR este doar unul de circumstanță: este limpede că linia pro-occidentală a ortodoxiei liberale este puternică în BOR și pare chiar ceva mai înțeleaptă decît linia naționalistă, care ba simte că a cîștigat partida, ba că a pierdut-o. Ce vreau să spun însă este că, în ciuda acestui comunicat, gruparea naționalistă continua să fie vizibil încurajată de ierarhie, după cum a demonstrat-o și canonizarea sfinților naționali de anul trecut, a căror proclamare publică va avea loc luna viitoare, mai precis în 4 februarie (https://basilica.ro/centenar-2025-mai-sunt-trei-saptamani-pana-la-proclamarea-generala-a-noilor-sfinti-romani/).
Este surprinzătoare din acest punct de vedere întîrzierea cu care Sf. Sinod ia în discuție canonizarea lui Eminescu, de vreme ce românul absolut este deja recunoscut în evlavia populară ca un sfînt al neamului absolut, care și-a mărturisit credința ortodoxă în românism și a avut o viață sfîntă pentru că a suferit. Sunt întrunite astfel cele trei criterii principale oficiale ale sfințeniei din religia românismului (credință, viață sfîntă, recunoașterea publică în evlavia populară), precum și un al patrulea, neoficial, dar nu mai puțin important, precum antisemitismul, virtute prezentă mai mult sau mai puțin și în cazul altor sfinți canonizați anul trecut fără ca relația unora dintre ei cu Mișcarea Legionară să fi fost abordată de ierarhia ortodoxă în vederea unor lămuriri obligatorii. Tocmai refuzul ierarhiei ortodoxe de a aborda în mod oficial relația Mișcării Legionare cu ortodoxia justifică simpatiile din BOR pentru legionarism, precum în cazul preotului Aurelian Damian, care face apologia legionarismului și-l recomandă pe Călin Georgescu în cadrul Colegiului Național „B. P. Hașdeu” din Buzău, unde predă ca profesor de religie (https://www.edupedu.ro/video-propaganda-legionara-si-pro-calin-georgescu-la-ora-de-religie-un-profesor-preot-de-la-colegiul-national-b-p-hasdeu-din-buzau-va-fi-cercetat-disciplinar-dupa-ce-recorder-ro-a-relatat-cazul-lui/).
Dacă Eminescu era convins că a combate Biserica ortodoxă îți anulează dreptul de a te numi român (http://www.mihai-eminescu.ro/liber-cugetator-libera-cugetare-de-mihai-eminescu-2-februarie-1879/), era pentru că pleca de la premisa superiorității neamului în raport cu Biserica, respectiv a identității naționale în fața celei creștine. Această premisă este afirmată într-o formă dezvoltată într-un articol apărut la sfîrșitul anului 1879:
„[…] testamentul lui Ștefan Vodă al Moldovei ne arată că nici în eroii creștini ai veacului nostru de mijloc interese trecătoare, identitatea de religie ș.a. nu erau mai tari decît sentimentul obscur, însă puternic, al conservării neamului și țării. Românul e în stare a deveni catolic sau mahometan pentru a rămînea român, dar a-și schimba limba și naționalitatea nu se va învoi nicicînd și oricare atitudine care i-ar periclita aceste bunuri, mai înalte pentru el decît chiar forma raportului său cu Dumnezeu, nu vor conveni nici inimei, nici spiritului său.” (Timpul, 16 decembrie 1879, http://www.mihai-eminescu.ro/voim-sa-ne-spunem-parerea-de-mihai-eminescu-16-decembrie-1879/).
Să reținem: pentru Eminescu, limba și naționalitatea reprezintă bunuri mai înalte decît forma raportului cu Dumnezeu; credința creștină face parte din categoria „intereselor trecătoare”; creștinismul ortodox sau catolic ori Islamul reprezintă doar forme echivalente ale raportului cu Dumnezeu, nu expresii unice dintre care doar una poate fi adevărată. Ne-am putea întreba în acest caz cum se mai justifică antisemitismul? Nu este și iudaismul una din formele raportului cu Dumnezeu? Nu sau, mai precis, este o formă specială care explică de ce evreii au fost de fiecare dată identificați ca adversari în orice ideologie care unea puritatea rasială cu raportarea la Dumnezeu. După cum se știe, doar în cazul iudaismului, naționalitatea și credința sunt una. Prin urmare, de vreme ce convertirea la iudaism schimbă naționalitatea, neamul, pentru naționaliștii mistici iudaismul este mai periculos decît ateismul. Cînd neamul este realitatea ultimă, ateismul nu reprezintă o amenințare directă. Ateismul nu-ți ia ceea ce ești în mod esențial, bunul cel mai înalt. Poți să nu crezi în Dumnezeu, dar dacă crezi în neamul tău ești salvat, pentru că știi cine ești. Pentru naționalist, neamul dă identitatea, iar pentru naționalistul mistic, neamul dă identitatea absolută.
Aceste precizări ne ajută să înțelegem mai bine nu doar următoarea afirmație a reputatului profesor de teologie dogmatică ortodoxă, Pr. Prof. Dr. George Remete, ci și religia românismului, meritele sfinților canonizați anul trecut și campania de susținere a segmentului suveranist inaugurată prin ceea ce eu numesc „Pravila de la Suceava” din 6 noiembrie 2020: „Cine nu crede în chipul etern al oricărei țări, al fiecăreia în parte și al tuturor la un loc, nu crede în Dumnezeu.” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/specificul-gandirii-parintelui-dumitru-staniloae-i-195132.html).
