Mecanismele de selecție și funcționare prin care este asigurată stabilitatea ierarhiei din BOR generează în mod necesar o îngustare a minții care se manifestă în două moduri opuse: pe de o parte, printr-un complex de inferioritate față de cultură și știință, vizibil în nesiguranța smerită a clericilor conștienți de limitele care le-au devenit naturale prin tipul de formare intelectuală la care au fost supuși în timpul studiilor teologice și la care sunt expuși ulterior în mediul cultural ortodox calamitat prin suficiență. Din această categorie fac parte clericii care acceptă cu tristețe precaritatea intelectuală a ortodoxiei, simțindu-se personal vinovați și reproșîndu-și lor și ortodoxiei absența unui artist, scriitor sau om de știință ortodox comparabil cu personalitățile apărute în lumea creștinismului occidental. Victimele complexului de inferioritate din BOR vor semnala în mod spontan și cu recunoștință apariția unor intelectuali laici cu simpatii ortodoxe precum Pleșu, Patapievici și Baconschi, chiar dacă unele dintre afirmațiile de credință ale acestor intelectuali contravin învățăturii ortodoxe. Prin aprecierea publică directă acordată intelectualului laic ortodox precum și prin efortul vizibil de a imita perspectiva și tipul de discurs produs de intelectualii menționați, PS Ignatie Trif și pr. Iustin Marchiș reprezintă exemple tipice de cleric ortodox complexat de propriile limite intelectuale și culturale, în timp ce Vasile Bănescu reprezintă modelul corespunzător al laicului ortodox afectat de acest complex.
Pe de altă parte, închiderea minții ortodoxe generează un complex de superioritate, care face din prostie și ignoranță adevărate virtuți ortodoxe. În această zonă, confruntarea cu realitatea și cu propria înțelegere sunt tranșate prin inventarea unor capacități superioare de înțelegere și a unei false realități, pe care diverși înșelători sau înșelați din zona clericală și din cea laică le găsesc deopotrivă în poporul simplu, capabil să vadă adevărul atît în virtutea simplității sale, care-i asigură puritatea și sănătatea sufletului neafectat de știința și cultura otrăvitoare a Occidentului, cît și prin inspirație divină directă, a cărei acțiune iluminatoare este posibilă tocmai datorită purității sufletești indestructibile a neamului sfînt. Cum ar spune Călin Georgescu, poporul cunoaște realitatea pentru că realitatea este poporul.
Din această categorie de agenți de convertire a complexului de inferioritate într-unul de superioritate fac parte laici precum Dan Puric, Ilie Bădescu, Mihail Neamțu și Traian Răzvan Ungureanu, asistați de o întreagă armată de operatori de tunuri de ceață de tipul Adrian Pătrușcă și de site-uri ortodoxe naționaliste, precum și preoți de mir și monahi naționaliști aflați pe diferite trepte ale ierarhiei bisericești, de la simpli monahi la stareți (precum Iustin Miron) sau episcopi (precum ÎPS Teodosie). Acest curent se bucură în plus de avantajul noii ortodoxii creată prin adaptarea impusă de Patriarhie la creștinismul terapeutic occidental, inspirat la rîndul lui de spiritualitatea New Age. Astfel, „mîngîietorii” naționaliști ai neamului, precum cei menționați deja, cărora li se adaugă și unii dintre cei care deși deplîngeau cu ani în urmă starea de letargie a poporului drept-credincios, apreciază în prezent simțul de orientare al poporului somnambulic, capabil să meargă pînă și în somn pe drumul drept (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/sistemul-bicefal-si-victoria-care-poate.html), se întîlnesc în secția de anestezie la care a fost redusă BOR atît cu „mîngîietorii” pro-occidentali de tipul pr. Vasile Ioana sau Constantin Necula, care-i integrează pe ortodocși în ordinea diversității, incluzivității și echității secularismului occidental, cît și cu cei „cosmici”, unii fiind din secta lui Călin Georgescu, care îi reintegrează pe ortodocși în absolutul divin. După ce au fost astfel tratați, nu este de mirare că ortodocșii ajung să se lege singuri de pat, de teamă ca nu cumva să ajungă să se ridice și să plece pe picioarele lor la auzul unui singur cuvînt adevărat.
Ambele complexe deturnează ortodoxia prin falsificarea naturii și identității ei, oferindu-i un model străin de creștinism fie prin privilegierea culturii occidentale, fie prin privilegierea spiritualității naționale, identificată în mod fraudulos cu spiritualitatea ortodoxă (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/fericire-fericita.html; vezi și la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/cele-trei-etape-ale-tranzitiei-bor.html). În ciuda pretenției de a salva ortodoxia prin recuperarea sau depășirea unui handicap intelectual și cultural, într-un caz, sau prin redescoperirea „adevăratelor” valori ale neamului, în celălalt, ambele variante nu fac decît să ducă la închiderea minții ortodoxe și la apariția unei gîndiri heterodoxe, în cazul „soluției” occidentaliste, sau la apariția unei gîndiri evident necreștine, după cum am arătat recent în privința „soluției” naționaliste (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/01/esenta-dumnezeiasca-umanitatii-si.html)
