În timp ce unii
psihologi și-a și-au exprimat dubiile în privința sănătății mintale a lui Călin Georgescu
(https://www.capital.ro/calin-georgescu-furios-anuntul-care-rastoarna-calculul-alegerilor-un-control-psihiatric-e-o-urgenta.html),
alții consideră că Georgescu „exprimă, prin poziția corpului, prin poziția
capului, a umerilor, prin tăria sau moliciunea cu care transmite frazele,
adevărul.” (https://r3media.ro/psiholog-mihai-george-corui-descriere-calin-georgescu-sta-drept-stoic-nu-se-clatina-semn-persoana-extrem-de-puternica/)
Mai precis, „acest om spune adevărul pe care îl crede și cu care se indetifică
(sic!) din profunzimea ființei lui”. Totuși, simplul fapt de a te identifica cu
adevărul pe care îl crezi nu reprezintă în mod necesar o dovadă de
onestitate (de pildă, atunci cînd adevărul tău este că trebuie să te faci frate
cu dracu ca să treci puntea sau că scopul scuză mijloacele sau că nu există
nici un adevăr, convingere care te eliberează de obligația de a fi cinstit) și
nici un semn de sănătate mintală (de pildă, atunci cînd te identifici cu
adevărul sau cînd adevărul în care crezi implică convingeri legate de
nanocipurile din Coca-Cola). Dar important este că avem aici lucrurile
fundamentale: adevărul, ființa și profunzimea care ne garantează autenticitatea
intuiției și validitatea concluziei. Prin urmare, Georgescu este adevărat într-un
sens profund, care explică de ce participanții la protestul de ieri din București
au purtat portrete cu Georgescu printre alte icoane ortodoxe (https://hotnews.ro/ramane-neclar-daca-calin-georgescu-va-fi-lasat-sa-candideze-din-nou-la-presedintie-cum-a-vazut-reuters-protestul-de-ieri-din-romania-1879552).
Sunt puține informații despre poziția capului, corpului și umerilor lui Hristos în timp ce vorbea și se ruga. Știm doar că a îngenuncheat în timpul rugăciunii din grădina din Ghetsimani (Luca 22, 41) și că și-a ridicat privirea cu altă ocazie (Ioan 11, 41). Cu toate acestea, putem deduce totuși că spunea adevărul pentru că, la fel ca Georgescu, și Hristos se identifica din profunzimea ființei lui cu lucrurile pe care le afirma.
Recunosc că deși nu sunt competent să deduc adevărul din poziția capului și a umerilor cuiva, e ceva care nu-mi inspiră încredere în postura dlui Mihai George Corui (https://www.facebook.com/reel/1329608934734444), psihologul care a evaluat și confirmat calitățile de lider ale lui Călin Georgescu și integritatea lui personală și a cărui declarație a fost preluată, evident ca o recomandare, de site-ul r3media. Aș observa totuși că pentru a fi un lider carismatic nu trebuie să fii neapărat onest și nici sănătos mintal. Psihopații și cinicii pragmatici, escrocii manipulatori de toate felurile au carismă și caută să ajungă lideri, fiind ajutați de grupuri mai mult sau mai puțin numeroase de oameni confuzi și speriați, pe care-i manipulează și exploatează emoțional promițîndu-le vindecarea. Spre deosebire de partidele care le ofereau alegătorilor cîte o găleată goală și o sticlă de ulei, Georgescu și AUR umplu găleata cu salvarea neamului iar sticla cu apa sacră.
Căutînd să aflu cîte ceva despre psihologul căruia postura fizică a unui om îi dezvălui profunzimea acelui om, am descoperit aceeași idee tipică spiritualității New Age pe care o întîlnim și în cazul Cristelei Georgescu, și anume principiul auto-vindecării prin echilibrarea energiilor:
„Mihai este Psiholog și Terapeut, antrenor emoțional cu o capacitate extraordinară de a comunica cu oamenii, de a lucra cu ei, de a sta în mijlocul lor, de a-i sprijini în descoperirea propriei autenticități și a descifrării cauzelor emoționale ale bolilor. În cursurile susținute, Mihai armonizează resurse absolut esențiale, bio-logice, de autocunoaștere și înțelegere a programelor biologice naturale de supraviețuire, cu principii ale Noii Medicine Germanice, menite să ofere claritate viziunii sale și a celorlalți de a aborda boala, conflictul emoțional și în cele din urmă, vindecarea.” (https://evenimente.marfil.ro/speaker/2369/).
Recunoașterea beneficiilor terapeutice oferite de Noua Medicină Germanică mi se pare deosebit de relevantă în contextul discursului psihoterapeutic susținut de soții Georgescu, Cristela Georgescu la nivel individual, Călin Georgescu la nivel național (și chiar mondial: „Marea și istorica națiune română a devenit un ghid în conștiința globală, un simbol al curajului de a-și cere drepturile și libertățile fundamentale FĂRĂ COMPROMIS!” http://www.cotidianul.ro/calin-georgescu-il-scuipa-pe-soros-ce-tsunami-urmeaza/). Noua Medicină Germanică se adresează în special bolnavilor de cancer și promite vindecarea printr-o trezire în conștiință. Practic promite o vindecare miraculoasă, iar vindecarea Cristelei Georgescu de cancer susține această narațiune psihoterapeutică. Soții Georgescu au trecut prin moarte și au învins-o. Iar asta s-a întîmplat recent și cuiva care trăiește în prezent și-l cunoaștem, nu cu două mii de ani în urmă cuiva despre care nici măcar nu știm cum își ținea gîtul și umerii. Era de așteptat ca poporul ortodox, aruncat de ierarhia ortodoxă în capcana dezvoltării spirituale și a echilibrării energiilor, nu doar să se îmbolnăvească spiritual de moarte, dar și să prefere o formă de salvare pe cît de confortabilă, pe atît de falsă.
Rețeta Noii Medicini Germanice oferă însă un deznodămînt opus celui promis de vindecători și așteptat de pacienții disperați:
„[…] pentru eficiența terapiei lui Hamer (autorul noii medicini germane) nu veți găsi dovezi, ci numai ”mărturii” neverificate și neverificabile, în ciuda faptului că se susține că acesta a vindecat de cancer mii și mii de persoane. În schimb veți descoperi că au existat cazuri în care viața pacienților a fost pusă în pericol și că unii dintre ei chiar au murit în urma renunțării la tratamentele medicale.
Vă voi da un singur exemplu. Austriaca Olivia Pilhar avea șase ani, în 1995, când a fost diagnosticată cu o formă de cancer la rinichi. Medicii i-au recomandat un tratament care avea șanse de reușită de circa 90%. Un tratament dureros, care includea o intervenție chirurgicală și utilizarea de citostatice. Părinți fetiței află de promisiunile Noii Medicine Germane și decid să renunțe la tratament și iau legătura cu Hamer.
Acesta, de la distanță, le explică părinților că vinovat de cancer este ”conflictul foamei”, deoarece Olivia nu agrea deloc mâncarea pregătită de bunica ei, și că fetița mai are și un cancer la ficat, apărut cu foarte scurt timp în urmă. Hamer îi recomandă mamei Oliviei să renunțe la locul de muncă și să stea cu fetița. Asta ar fi suficient pentru vindecare. Părinții nu anunță medicii care se ocupau de cazul Oliviei și pleacă în Spania pentru a se ocupa ei înșiși de fetiță. Acolo, în scurt timp, tumoarea a crescut, ajungând la un volum de 6 litri. Suferințele fetiței erau cumplite.
Olivia a avut un mare noroc. Reporterii de la televiziunea germană Spiegel TV află de caz și realizează un reportaj, în care apare și Hamer. Acesta susține că metoda sa funcționează în cazul Oliviei, în ciuda tuturor faptelor care îl contraziceau. În urma reportajului un tribunal din Austria decide retragerea drepturilor părintești pentru părinții Oliviei. Cu ajutorul poliției, fetița este adusă în Austria unde suportă o intervenție chirurgicală și un tratament cu citostatice. În urma acestui tratament Olivia s-a vindecat. Acesta este un caz fericit. Unul nefericit a fost cel al soției lui Hamer. Aceasta, bolnavă de cancer la sân, a refuzat orice tratament, cu excepția celui oferit de soțul său… a murit, din cauza cancerului, în 1985.” (https://stiintasitehnica.com/noua-medicina-germana-o-nazbatie-periculoasa/).
Pentru că nimeni din ierarhia ortodoxă nu a intervenit pentru a arăta că Georgescu are o poziție străină și chiar opusă față de adevărul creștin, indivizi străini de creștinism ajung să confirme adevărul poziției lui Georgescu. Dar mă întreb dacă ierarhia ortodoxă mai are dreptul moral de a discerne între adevăr și minciună, prespunînd prin absurd că ar avea curajul și discernămîntul necesare. Pastorala de Crăciun a PF Ignatie ne-ar putea inspira o astfel de impresie greșită cu privire la curajul și discernămîntul ierarhilor ortodocși:
„Ne găsim într-o societate fragmentată de „pasiuni politice”, susținute de cei care hrănesc „ura socială”; de cei care transformă credinţa în capital electoral; de cei care iau numele Domnului în deșert; de cei care vor să evadăm din citadela, fie ea chiar imperfectă, a valorilor europene și nord-atlantice; de cei care cred obsesiv că dețin telecomanda venirii lui Iisus pe pământ; de cei care cred mai mult în zeița ancestrală a pământului, cu energiile și apele lui idolatrizate; de cei care ne amăgesc cu falsul patriotism și pacifism; de predicatorii recenți ai ereziei sincretiste New Age care este „cel mai mare pericol pentru viața noastră creștină” și în care Hristos „este redus la rangul de mare maestru al spiritualității”; de cei care propovăduiesc ideologia nocivă a progresismului totalitar, în care omul este cuantificat doar în dimensiunea lui biologică, fiind considerat doar un construct cultural și fluid; de cei care cred că Biserica vie a lui Hristos dezbină, iar spiritualitatea unește.” (https://episcopiahusilor.ro/iubirea-vrajmasilor-criteriul-adevaratei-partasii-cu-dumnezeu#_ftn16)
În realitate, „citadela valorilor europene și nord-atlantice” este o cloacă din punctul de vedere al valorilor creștine; cloaca vestică nu oferă în raport cu cea din estul Europei decît un grad mai ridicat de confort; a vorbi astăzi despre „valori europene și nord-atlantice” este, din perspectivă creștină, un mod de a lua numele Domnului în deșert. Iar credința într-o spiritualitate globală unificatoare a fost întreținută în România de maeștrii spirituali precum Pleșu, apreciat nu de mult de PS Ignatie ca un „intelectual creștin al României” (https://episcopiahusilor.ro/invierea-lui-hristos-si-falsii-gardieni#_ftn7), chiar dacă, mai recent, ierarhul Hușilor l-a reevaluat, retrogradîndu-l pe poziția măruntă de „intelectual al țării noastre” (https://episcopiahusilor.ro/ps-ignatie-nu-cumva-suntem-indiferenti-fata-de-ceea-ce-tine-de-universul-nostru-launtric-dumnezeu). Și nu pot să nu mă întreb, avînd în vedere neopăgînismul promovat de Patriarhie și de zona ortodoxă fundamentalistă în ultimele două decenii, dacă PS Ignatie ar mai fi menționat critic tema neopăgînă a credinței „în zeița ancestrală a pământului, cu energiile și apele lui idolatrizate” dacă Georgescu nu ar fi jucat cartea patriotismului și pacifismului.
Însă pacea și naționalismul cuplului Georgescu țin mai mult de fenomenul hippie, la fel și antimilitarismul lui Georgescu. Flower Power-ul lui Georgescu se suprapune doar parțial cu mistica neamului a neolegionarismului cultivat prin mănăstirile și parohiile ortodoxe. Deși ambele provin din neopăgînismul interbelic, neopăgînismul de tip Georgescu a rămas cumva mai pur, ferit de influențele naționalist-ortodoxe și de aceea s-a putut dezvolta mai bine în mediul New Age apărut cu aproximativ șaptezeci de ani în urmă. Această reîntîlnire din prezent a două filoane păgîne care s-au dezvoltat diferit în ciuda unor rădăcini comune mi se pare fascinantă și sper că voi avea timp să o urmăresc și să o prezint în viitoarele mele intervenții pe marginea acestui subiect. Aceste maturizări a neopăgînismului importat în România cu o sută de ani în urmă, care au sfîrșit prin a dobîndi astăzi un specific local, ne ajută să înțelegem mai bine cum a fost posibil ca în doar două decenii ortodoxia tradițională să fie efectiv eliminată, un fapt care s-a produs fără contribuția ortodocșilor liberali în ciuda efortului lor de a-i da ortodoxiei tradiționale lovitura de grație.
