„Secolul american” a inaugurat „Mileniul american”, intervalul de la sfîrșitul veacurilor cînd credincioșii vor stăpîni lumea împreună cu Trump, care-l va face pe Jesus mare din nou. Pe măsură ce călătoria pelerinului continuă, tot mai multe teritorii ocupate temporar de intruși lipsiți de viziune, adică de non-americani, sunt eliberate. După iminenta eliberare a Groenlandei, va urma probabil Islanda, iar Atlanticul va deveni efectiv noua Mare Nostrum.
Chiar dacă soarta Groenlandei se va schimba prin exploatare intensivă de minerale și petrol precum și prin militarizare și transformare în arsenal nuclear spre binele planetei, este puțin probabil ca soarta groenlandezilor să se schimbe. Ea a fost deja pecetluită prin politica daneză de colonizare și degroenlandificare forțată din anii ’50-’60 ai secolului 20:
„Odată cu constituția daneză din 1953, statutul colonial al Groenlandei a luat sfîrșit pe măsură ce insula a fost încorporată în teritoriul danez ca „amt” (județ). Cetățenia daneză a fost extinsă la groenlandezi. Politicile daneze față de Groenlanda au constat într-o strategie de asimilare culturală sau degroenlandificare. În această perioadă, guvernul danez a promovat utilizarea exclusivă a limbii daneze în chestiuni oficiale și a cerut groenlandezilor să meargă în Danemarca pentru studiile lor postliceale. Mulți copii groenlandezi au crescut în școli-internat din sudul Danemarcei, iar unii și-au pierdut legăturile culturale cu Groenlanda.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Greenland).
Pînă în acel moment, populația băștinașă din Groenlanda avea cea mai mică rată de sinucidere din lume. De fapt, sinuciderea era un fenomen total inexistent pe insulă. După aceste reforme de inginerie socială, însă (populațiile germanice au o înclinație specială pentru îmbunătățirea rasei prin educație și intervenții medicale, vezi politicile statelor scandinave față de laponi la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2016/10/chestiunea-romaneasca.html), fenomenul sinuciderii a început din 1970 să bîntuie populația băștinașă, pentru ca din 2010 pînă în prezent Groenlanda să înregistreze cea mai mare rată de sinucidere din lume, sinuciderea fiind prima cauză de mortalitate în rîndul tinerilor groenlandezi:
„Într-adevăr, în prima jumătate a secolului al XX-lea, groenlandezii au trăit la fel ca în ultimii 4000 de ani: au vînat și pescuit, grupîndu-se în sate mici, îndepărtate, împrăștiate de-a lungul coastei stîncoase. Ei se mîndreau, de asemenea, cu una dintre cele mai scăzute rate de sinucidere din lume. O analiză daneză a constatat că între 1900 și 1930, Groenlanda a avut o rată anuală de sinucidere de doar 0,3 persoane la 100.000. De altfel, pînă și „în 1960, a existat încă un an în care nu au fost înregistrate sinucideri printre groenlandezi”, notează Jack Hicks, un expert canadian în sinuciderea în regiunea arctică.
În 1970, numărul sinuciderilor a început să crească, iar pentru următorii șaisprezece ani, rata a tot crescut. Cînd a atins apogeul în 1986, sinuciderea devenise principala cauză de deces pentru tinerii din mai multe orașe.
[…] Peter Bjerregaard de la Institutul Național de Sănătate Publică din Danemarca a remarcat că în timp ce problema sinuciderii din Groenlanda a început în 1970, aproape toate decesele au implicat oameni născuți după 1950 – în același an în care Groenlanda și-a început transformarea de la o colonie îndepărtată la un stat social, pe măsură ce danezii au relocat (citește „dislocat în mod forțat”, nota mea, G. F.) rezidenții pentru a le oferi servicii moderne și vaccinări antituberculoase. Hicks, cercetătorul canadian, a spus că legătura este prezentă și în alte societăți inuite.
[…] „S-a întîmplat mai întîi în Alaska, apoi în Groenlanda și în cele din urmă în Arctica de Est a Canadei”, mi-a spus el. „Nu cei care au fost forțați să intre în comunități ca adulți au început să manifeste rate ridicate de comportament suicidal, ci copiii lor, prima generație care a crescut în orașe.” (https://slate.com/news-and-politics/2009/10/why-do-so-many-greenlanders-kill-themselves.html#pagebreak_anchor_2).
Ceea ce nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă cei care vînd povești separate de lumea în care acestea au apărut, precum conservatorii creștini anglo-saxoni dedicați revrăjirii lumii, este că ele nu funcționează nici măcar ca divertisment în condițiile dispariției lumii lor. Dimpotrivă, este foarte probabil să accentueze conștiința alienării indivizilor dislocați prin colonialism și neocolonialism. Poveștile spuse în rezervații de bătrînii triburilor din America de Nord mai aveau sens doar pentru ei, pentru că bătrînii trăiseră în lumea acelor povești, însă aceea era o lume pe care ei nici măcar nu mai puteau să o reprezinte și cu atît mai puțin să o transmită mai departe. Generațiile ulterioare erau deja condamnate la dispariție, iar alcoolul și drogurile nu sunt pentru băștinașii teritoriilor ocupate de lumea nouă decît o cale mai lungă și mai dureroasă către acest sfîrșit, scurtată doar de un glonț în cap.
În spatele îndemnului pervers la „cultivarea tradiției” în condițiile dislocării totale nu se află decît intenția elitelor intelectuale autohtone (culturale și religioase) de a da o expresie locală visului american, îmbrăcîndu-l în limba, cultura și religia locală doar pentru a ascunde transferul total de identitate personală și națională odată cu ascunderea transferului de transcendență (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/transferul-de-transcendenta-in-bor.html). Dar acceptarea colonizării culturale și spirituale marchează totodată sfîșitul autorității elitelor locale, a căror contribuție încetează să mai fie necesară, așa cum autoritatea statului danez a fost complet ignorată de statul american în proiectul său groenlandez:
„Statele Unite au încercat să construiască o rețea subterană de locuri secrete de lansare de rachete nucleare în calota glaciară groenlandeză, numită „Project Iceworm”. Conform documentelor declasificate în 1996, acest proiect a fost gestionat de Camp Century din 1960 pînă în 1966 înainte de a fi abandonat ca nefuncțional. Rachetele nu au fost niciodată instalate și nici nu s-a solicitat vreodată acordul necesar din partea guvernului danez pentru instalarea lor. Guvernul danez a aflat de misiunea programului de-abia în 1997, cînd l-a descoperit în timp ce căuta, în documentele desecretizate, înregistrări legate de prăbușirea unui bombardier B-52 echipat cu armament nuclear în apropierea bazei aeriene Thule în 1968”. (https://en.wikipedia.org/wiki/Greenland)
