Statul român și Biserica Ortodoxă Română se află în mîinile unor indivizi hotărîți să facă orice pentru a rămîne la putere. Criteriul după care au fost selectați este dorința de supraviețuire cu orice preț. Contrar aparențelor, acest lucru nu asigură supraviețuirea statului și a BOR: acești indivizi nu vor fi interesați să apere statul și BOR pentru a se proteja pe ei. Dimpotrivă, se vor împotrivi oricărei încercări de refacere a statului și a BOR. Supraviețuirea lor depinde de existența unui stat eșuat și a unei Biserici eșuate.
Sarcina indivizilor puși la conducerea statului și a BOR nu este limitată însă la împiedicarea refacerii statului și Bisericii. În același timp, ei sunt obligați să lase impresia că ambele instituții pot naviga satisfăcător în ciuda contextului nefavorabil. În condițiile în care statul român a renunțat la suveranitate în schimbul fondurilor europene de întreținere administrativă și a funcției de coridor economic și militar occidental, iar ierarhia ortodoxă a reconstruit ortodoxia pe o temelie neopăgînă, rolul autorităților din statul român și din BOR este limitat la simularea unei suveranități reale, respectiv a unei ortodoxii reale, sarcină cu atît mai lesne de realizat cu cît criza de identitate națională și creștină a românilor este mai severă.
În mod inevitabil, acești conducători nu pot conduce decît la anihilarea totală, politică, economică și spirituală, a românilor prin întreținerea crizei totale, care include deja, după cum o demonstrează Fenomenul Georgescu, capacitatea individuală de recunoaștere a realității. Cu ajutorul acestor conducători, criza, confuzia, alienarea devin elementele care asigură întemeierea noii noastre identități.
