Lumina perfecțiunii clasice, stinsă brutal, potrivit unor interpretări revisioniste, de creștinii „înarmați cu ciocane” (https://humanitas.ro/humanitas/carte/epoca-%C3%AEntunec%C4%83rii), a fost reaprinsă în Renaștere doar pentru a se stinge singură patru secole mai tîrziu. Însă omul modern a abandonat nu doar căutarea luminii ideale a culturii clasice, ci și căutarea Luminii întrupate cu peste două mii de ani în urmă. Sensibilitatea clasică mai poate fi întîlnită astăzi în zona estetismului creștin din catolicism și ortodoxie, unde încă se mai crede că frumusețea va salva lumea pînă la urmă, în ciuda evidenței contrare. În rest, creștini și seculari în egală măsură, ne contemplăm propria lumină în lumina albastră a smartphone-ului, care ne confirmă de fiecare dată cînd îl deschidem că lumina noastră este cea mai luminoasă și mai nobilă din țară.
