După cum se poate vedea din pasajele selectate mai
jos, reforma învățămîntului s-a făcut deja, dar fără dezbaterea publică
promisă. Poate pentru că politicienii și-au imaginat că populația nu ar fi
dispusă să plătească în proprii ei copii măsurile criminale luate de ei. Asta e
bine: cu toate minciunile, hoțiile și crimele lor, politicienii încă se tem de
acest popor. Nu destul însă pentru a se opri din mințit și furat. Nu e vorba aici doar de
niște bani obișnuiți, precum cei pe care i-au furat cu basculantele în acești
douăzeci și șase de ani. De data aceasta nu se mai fură banii de la gura
copiilor, ci banii de la mintea copiilor, banii care ar trebui să le asigure o
educație demnă de acest nume. Furînd acești bani e ca și cum ai fura copiii
înșiși. (G. F.)
Mircea Platon: Reforma pe șest și
noul bir în copii (http://www.cotidianul.ro/reforma-pe-sest-si-noul-bir-in-copii-278168/)
În ciuda promisiunii preşedintelui Iohannis că
reforma învăţământului va fi rodul unei dezbateri publice de largă amploare şi
lungă durată, ceea ce am văzut până acum au fost doar mutări făcute “pe şest”.
[...] „pe şest”, fără dezbatere publică, premisele administrativ-financiare ale
“reformării” sistemului de învăţământ românesc. Conform iniţiatorului legii
privind desfiinţarea inspectoratelor şcolare judeţene, deputatul de Alba Cornel
Comşa, “descentralizarea în domeniul educaţiei este absolut necesară pentru a
da putere şcolilor să ia decizii [adică, de exemplu, vor avea mână liberă
în privinţa materiilor lăsate, prin noile planuri-cadru ale experţilor lui
Curaj, la alegerea şcolii sau chiar a elevilor, n. M.P.] şi comunităţii
locale să se implice cu adevărat şi a fost cuprinsă în strategia de
descentralizare, realizată de Guvern, in2006”. Concret, autorităţile locale,
care deja deţin terenurile şi clădirile şcolilor, ar urma să preia şi
administrarea lor, în baza resurselor proprii şi a finanţării de la minister.
Directorii vor fi numiţi de consiliul de conducere al şcolii, iar inspecţiile
şcolare vor fi realizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii
Învăţământului Preuniversitar (ARACIP).
Aşadar, în numele descentralizării şi al statului
minimal, învăţământul privat va primi bani de la stat, adică se vor lua bani de
la şcolile publice şi se vor da şcolilor unde merg, de exemplu, copiii
parlamentarilor şi ai feluritelor soiuri de “băieţi deştepţi”. În acest fel,
perpetuarea actualei oligarhii politico-financiare va fi finanţată din banul
public, oricum stors şi de alte iniţiative “alternative” – alternative la lege,
la bun-simţ, la valorile clasice, la modurile de viaţă tradiţionale. În acelaşi
timp, şcolile publice vor fi lăsate la dispoziţia autorităţilor locale, care -
deşi un număr record de primari, viceprimari şi preşedinţi de consilii judeţene
sau municipale sunt arestaţi - nu sunt nici toxice, nici corupte.
[...] Adică, în numele descentralizării, fie vom
spori centralizarea de vreme ce vom delega controlul calităţii la Bucureşti,
unde va trebui mărit şi numărul funcţionarilor de stat, fie vom demantela o
instituţie de tradiţie care funcţionează (cea a inspectoratelor) pentru a o
înlocui cu una populată de onegişti bugetofagi şi specialişti de azi pe mâine.
Ministerul Educaţiei are şi acum departamente care se plâng că nu au oameni
destui pentru a face faţă ritmului de muncă cerut de centralizarea anumitor
aspecte ale sistemului de învăţământ.
Toate aceste lucruri nu au fost dezbătute pentru
că legea a fost adoptată tacit. Adică fără a fi dezbătută. A fost supusă
maşinii de vot şi maşina de vot a decis fericirea elevilor din România cu un
nou sistem de învăţământ care să încurajeze gândirea critică, spiritul de
iniţiativă, curiozitatea, spiritul antreprenorial.
[...]Tăcerile acestea sunt cu atât mai asurzitoare
cu cât de partea reformatorilor avem de a face mai puţin cu specialişti în
pedagogie şi mai mult cu “motivational speakers”, “public relations people” şi
agenţi electorali deghizaţi în experţi în educaţie. O oarecare Mihaela Apetrei,
care se prezintă drept “senior trainer pentru public speaking, expert în
comunicare, speaker motivaţional”, ne îndeamnă, sub titlul “Legumele fierte ale
literaturii române”, să scăpăm de “obsesia bolnavă” pentru Sadoveanu, să ne
lepădăm de Cireşarii, de Toate pânzele sus, de Creangă, de
“Mioriţa”, de “Floare albastră” şi de Coşbuc. Şi ce să le dăm în schimb
elevilor de gimnaziu să citească? Păi, sugerează ea, dacă literatura română nu
a produs destulă literatură pentru tineret, să le dăm copiilor literatură
străină pentru “young adults”. Şi să schimbăm numele disciplinei din
“literatură română” în ”literatură”.
[...] Din moment ce toţi aceşti experţi în vânzări
se chinuie să ne demonstreze ce prost e sistemul de educaţie din România, e
clar că au văzut în el o oportunitate de afaceri, că unele companii au de
câştigat din ”retehnologizarea” sistemului, iar altele au de câştigat din
”retehnologizarea” copiilor. Este esenţial pentru supravieţuirea noastră
personală şi naţională să rezistăm tehnicilor lor de vânzare. Pe şest. A
copiilor noştri. Către corporaţii.
(textul integral la: http://www.cotidianul.ro/reforma-pe-sest-si-noul-bir-in-copii-278168/)
